Maxima zilei: Până și îngerii sunt organizaţi militar.

Pavlov a ajuns celebru datorită câinelui său care aprindea singur un bec. (din gândirea unui elev)

Paznicii nu pot fi învinşi decât de telefoane.

Pământul e albastru ca o portocală. Ce vers frumos obţinut printr-o suprimare! La fel şi Foaie verde de albastru/ Mă doare un cal măiastru – despre care cineva spunea că poetul a văzut cai verzi pe pereţi… Nu erau verzi, ci albaştri şi nu erau cai, ci îngeri.

Pământul pluteşte pe apă. Cea mai bună dovadă e faptul că dacă sapi în pământ câţiva metri doar, dai de apă.

Părinţii îşi doresc pentru copiii lor meseriile pe care ei nu le-au practicat sau au eşuat practicându-le. După ce le-au sugerat drumul pe care trebuie să meargă, le dau libertatea să aleagă.

Păsările au cioc sau plisc. De pildă botgrosul…

Păstorii nopţii se adună-n cearcăn.

Pătratul e obtuz, triunghiul stabil, cercul plictisitor, ovalul melancolic. Până şi figurile geometrice pot genera sentimente.

Pătratul e perfect; cubul ridică însă câteva probleme: are şase fețe, opt unghiuri şi douăsprezece linii (muchii).

Pătratul e un cerc tocit (din gândirea unui copil).

Păzeşte-te de diminutive!

Pâinea e imaginea perfectă a pământului: doar grâu, apă şi sare.

Până a ajunge la mine, versurile mele au trecut prin multe inimi, prin mulţi ochi, prin multe mâini. Mâine le voi găsi departe în cărţile ce vor fi scrise de acum înainte.

Până acum mi-am propus să rezolv ecuaţii de gradul şapte. Mai departe îi las pe alţii.

Până la urmă orice act artistic este in nuce un act sexual.

Până la urmă, ne conduc caii. De aici şi expresia cal-putere. Deşi unii cai se dovedesc a fi măgari.

Până la urmă, perla e un accident al scoicii, nu al firului de nisip. Cu alte cuvinte, nu toate scoicile fac perle, aşa cum nu toate muştele fac miere.

Până la urmă, şi marea e tăcută.

Până şi Dumnezeu consideră munca o pedeapsă, e drept,  divină.

Până şi frunzele de laur se usucă.

Lucian Strochi