Maxima zilei: Poţi rupe pana sau aripa, nu şi zborul.

Poţi găsi pete şi în soare. Cu o condiţie: să ai o privire foarte bună.

Poţi grebla şi cu târnăcopul, dar nu e păcat când ai hârleţ?

Poți mima la fel de uşor prostia şi inteligenţa.

Poţi muri în atâtea feluri, încât preferă să trăieşti.

Poţi opri apa, vântul, focul şi gurile oamenilor? Apa o poţi zăgăzui prin baraje în lacuri de acumulare, vântul îl poţi opri cu o pădure, focul îl poţi stinge cu pompierii… Da, recunosc, cu gurile oamenilor nu se poate face deocamdată nimic!

Poţi opri orice, mai puţin întâmplarea.

Poţi pierde şi ceea ce nu ai avut vreodată.

Poţi rămâne în conștiinţa oamenilor printr-un singur rând. Dar care să fie acesta, din zecile de mii pe care le scrii într-o viaţă întreagă?

Poţi răzui trecutul ca pe solzii unui peşte, poţi despica prezentul ca pe o burtă de peşte, dar viitorul trebuie prăjit neapărat în tigaie.

Poţi refuza Diavolul doar dacă eşti pe jumătate Dumnezeu.

Poţi scoate în relief ceva fie înălţând munţii, fie adâncind văile.

Poţi spune sau scrie orice despre iubire. Nimeni nu te poate contrazice convingător.

Poţi vorbi despre un imperiu doar dacă ai stăpânit un teritoriu câteva sute de ani. Ciudat sau nu, Alexandru Macedon şi Gingis Han nu au întemeiat imperii.

Practica nu trebuie să confirme teoria, altfel nu e practică şi trebuie reconsiderată.

Praful provine, în casă, îndeosebi din descuamarea pielii.  Într-o cameră perfect etanşă, praful provine din descuamarea ideilor celui închis.

Prea multe linii: o gară. Prea puţine: o gaură.

Prea puţine spirite şi prea multe oglinzi.

Precipitaţiile nu sunt aproape niciodată precipitate.

Prefer cotorul mărului, pulpei acestuia. Pentru simplul motiv că acesta are seminţe.

Lucian Strochi