Aforisme – 2 februarie 2016
Maxima zilei: Proorocul, ca să supravieţuiască în funcţie, nu are decât două şanse: să facă o profeţie optimistă, convenabilă stăpânului sau una perfect ambiguă.
Privighetoarea cântă atât de frumos pentru că e cenuşie. Dacă ar fi colorată precum un scatiu, n-ar mai cânta, ci ar fi preocupată de cum arată.
Privind un peisaj, realizez că imaginaţia e cea mai importantă calitate a lui Dumnezeu.
Privirea mea răguşeşte urlând atâta luminii.
Privirea se goleşte de memorie şi umblă.
Probabil e mai mult decât posibil, posibil e mai mult decât întâmplător.
Procentele au poezia lor. Mai ales dacă se referă la alcool.
Progresul e condiţionat mai mult de eşec decât de victorie.
Progresul în artă e discutabil, atâta timp cât Homer rămâne unul dintre cei mai mari poeţi ai lumii.
Proorocii sunt acceptați tocmai pentru că nimeni nu crede în prorocirile lor.
Proscrisul nu mai e la modă. Acum lucrurile se tranşează mai simplu: prin negocieri, trădări, asasinate sau exilări.
Prostia e o pandemie pentru care nu există nici un vaccin.
Prostia e un viciu contagios, pe care unii o cred virtute.
Proverbele sunt atât de vechi, încât par că au apărut înaintea verbelor (din gândirea unui copil).
Proverbele sunt reversibile. De aceea există antonimele.
Prozaic nu e neapărat legat de proză.
Publicitate se face de obicei pentru produsul care e de proastă calitate, nu interesează pe nimeni şi nici nu se găseşte pe piață.
Puii ignoranţei zămislesc monştri.
Puii ne impresionează nu pentru gingăşia lor, ci pentru informul lor.
Lucian Strochi