Maxima zilei: Proorocul, ca să supravieţuiască în funcţie, nu are decât două şanse: să facă o profeţie optimistă, convenabilă stăpânului sau una perfect ambiguă.

Privighetoarea cântă atât de frumos pentru că e cenuşie. Dacă ar fi colorată precum un scatiu, n-ar mai cânta, ci ar fi preocupată de cum arată.

Privind un peisaj, realizez că imaginaţia e cea mai importantă calitate a lui Dumnezeu.

Privirea mea răguşeşte urlând atâta luminii.

Privirea se goleşte de memorie şi umblă.

Probabil e mai mult decât posibil, posibil e mai mult decât întâmplător.

Procentele au poezia lor. Mai ales dacă se referă la alcool.

Progresul e condiţionat mai mult de eşec decât de victorie.

Progresul în artă e discutabil, atâta timp cât Homer rămâne unul dintre cei mai mari poeţi ai lumii.

Proorocii sunt acceptați tocmai pentru că nimeni nu crede în prorocirile lor.

Proscrisul nu mai e la modă. Acum lucrurile se tranşează mai simplu: prin negocieri, trădări, asasinate sau exilări.

Prostia e o pandemie pentru care nu există nici un vaccin.

Prostia e un viciu contagios, pe care unii o cred virtute.

Proverbele sunt atât de vechi, încât par că au apărut înaintea verbelor (din gândirea unui copil).

Proverbele sunt reversibile. De aceea există antonimele.

Prozaic nu e neapărat legat de proză.

Publicitate se face de obicei pentru produsul care e de proastă calitate, nu interesează pe nimeni şi nici nu se găseşte pe piață.

Puii ignoranţei zămislesc monştri.

Puii ne impresionează nu pentru gingăşia lor, ci pentru informul lor.

Lucian Strochi