Aforisme – 2 februarie 2016
Maxima zilei: Proorocul, ca să supravieţuiască în funcţie, nu are decât două şanse: să facă o profeţie optimistă, convenabilă stăpânului sau una perfect ambiguă.
Privighetoarea cântă atât de frumos pentru că e cenuşie. Dacă ar fi colorată precum un scatiu, n-ar mai cânta, ci ar fi preocupată de cum arată.
Privind un peisaj, realizez că imaginaţia e cea mai importantă calitate a lui Dumnezeu.
Privirea mea răguşeşte urlând atâta luminii.
Privirea se goleşte de memorie şi umblă.
Probabil e mai mult decât posibil, posibil e mai mult decât întâmplător.
Procentele au poezia lor. Mai ales dacă se referă la alcool.
Progresul e condiţionat mai mult de eşec decât de victorie.
Progresul în artă e discutabil, atâta timp cât Homer rămâne unul dintre cei mai mari poeţi ai lumii.
Proorocii sunt acceptați tocmai pentru că nimeni nu crede în prorocirile lor.
Proscrisul nu mai e la modă. Acum lucrurile se tranşează mai simplu: prin negocieri, trădări, asasinate sau exilări.
Prostia e o pandemie pentru care nu există nici un vaccin.
Prostia e un viciu contagios, pe care unii o cred virtute.
Proverbele sunt atât de vechi, încât par că au apărut înaintea verbelor (din gândirea unui copil).
Proverbele sunt reversibile. De aceea există antonimele.
Prozaic nu e neapărat legat de proză.
Publicitate se face de obicei pentru produsul care e de proastă calitate, nu interesează pe nimeni şi nici nu se găseşte pe piață.
Puii ignoranţei zămislesc monştri.
Puii ne impresionează nu pentru gingăşia lor, ci pentru informul lor.
Lucian Strochi
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.