Alfabetul animalelor: Rechinul
R, r
RECHINUL
Când vrei sa faci schif,
Undeva, în apropiere de vreun recif,
Începe chinul:
Trebuie sa afli unde vâneaza,
Defileaza,
Patruleaza,
Rechinul.
Rechinul e tot un peste,
Dar, Doamne fereste!
Sa-i intri în colti… e ca-n cleste.
„Cu noroc ramâi fara-un picior, fara deste.”
Asta spunea, cu mult necaz,
Un capitan de barcaz,
Într-o taverna, numita cu haz:
Alcatraz.
Rechinul
Îsi varsa veninul
Si pe marinari
Si pe pescari,
Desi el e de vina pentru ca, narod,
Nimereste-n navod;
Daca în plasa a intrat,
Moare sufocat,
Pentru ca e obligat
Sa înoate neîncetat,
Branhiile sa-si oxigeneze.
Pare un strajer pe metereze.
Cum sa vezi în apa un rechin?
Poarta o înotatoare dorsala,
Cu mare fala,
Ca un imens spin,
Ca un dinte, ca un blestem, ca un negru destin.
E perfect fusiform, cu o gura vorace,
Se-agita încolo si-ncoace,
Ataca fulgerator
Orice obiect miscator:
Foca, pasare, peste, delfin.
Are mirosul foarte fin:
Orice rana spre ranit îl împinge;
Ataca tot ce e carne si sânge;
De-aceea-i vânat fara mila, fara ezitare,
Oriunde în mare.
Lucian Strochi
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.