Rokh – ilustratie de George Romila

r, R
ROKH

Dupa o noapte de foc,
O noapte nebuna,
Dupa o groaznica furtuna,
Stârnita de pasarea Rokh,
Am vazut-o, cu ceva noroc:
Am stat pe loc;
Deasupra-mi, necuprinse,
Erau aripile ei întinse,
Lungi de vreo treizeci de pasi
Uriasi;
Alba-n penaj
Era un personaj
Din 1001 de nopti.
Câte o pana vedeam pe la porti,
Sa apere pe cei vii, de cei morti;
Se spune ca, atunci când
Rinocerul
Si elefantul se-ncaier,
De se cutremura pamântul si cerul,
Îi ia în gheare si îi ridica în aer
Si-i duce la cuib pentru pui.
Si unde mai pui
Ca nu se satura niciodata.
Se spune ca-i o pasare singura si trista
Si, dupa unii ornitologi,
Nici nu exista.

Lucian Strochi