Maxima zilei: Şoaptele minții şi murmurul inimii… poetice, dar nedorite medical.

Şi pentru un copil sânul e plin de promisiuni.

Şi superstiția este o religie, dar o religie lipsită de lumină.

Şi timpul năpârlește, nu doar cuvintele.

Şi toate-aşteaptă-n versuri mântuire.

Şi umbra unei idei poate fi frumoasă. Cu o condiţie: ideea însăşi să nu fie pocită.

Şi zeii ar fi mai temători, dacă şi oamenii ar fi ceva mai hotărâţi.

Şi zidul poate fi o expresie a înţelepciunii. Mai ales când cedează.

Şi-a bătut joc o viață de trup şi acum se miră că nu-l mai ascultă sufletul.

Şi-a dat arama pe faţă. Regretabil. Era cu totul altceva dacă-şi dădea argintul, aurul sau platina.

Şi-a luat un câine: a crezut că, dacă nu poate iubi oamenii, va reuşi să păcălească un animal.

Şi-a pierdut uzul raţiunii. Dar l-a avut vreodată?

Şi-a salvat viaţa, întrucât trenul în care era a reuşit să intre în ultimul moment pe o linie moartă.

Şira spinării e un creier mai lung (din gândirea unui copil).

Şlagăr e acel cântec pe care îl fredonezi crezând că l-ai compus chiar tu.

Şleampăt e acela care deşi calcă bine, calcă într-o parte şi deşi are încălţări noi le poartă de parcă ar fi vechi şi deformate.

Şmecherul e ca ştecherul. E eficient doar când e pus în priză.

Şmecherul este din păcate eroul nostru național.

Şnițelul şi ştrudelul sunt adevărate însemne heraldice ale Vienei.

Şoapte rimează cu noapte şi amândouă cu linişte.

Lucian Strochi