Scarabeul – ilustratie de George Romila

S, s
SCARABEUL
Nu mai stiu
Daca scarabeul e gândacul verde-auriu
De trandafir,
Sau, urmarind, alt fir
Radasca,
Nobila
Copila,
Purtata numai în caleasca,
Sau, în fine,
Mai vulgar,
Pentru nasuri fine,
Gândacul de balegar.
E gravat pe sticla, piatra, os,
Metal pretios,
Onix, cornalina.
Neagra lumina
Se lega de bratul stâng
Al celor ce se plâng
De febra paludica;
Hieroglifa, atribut
Al zeului Ptah,
Un început
Al lumii
Care se-nvârte, ca sfera de balegar, ce seamana
Pentru preoti si pentru cei ce seamana,
Cu sfera lui Osiris.
În sfera, când se arata curcubeul,
Scarabeul
Depune un ou care
Sta asa douazeci si opt de zile selenare.
Are privire de iridiu;
Din Metamorfozele lui Ovidiu
Aflam de-un erou faimos,
Cerambos,
De nimfe transformat în scarabeu,
Pedepsit
Pentru un pacat marturisit
Si dus de nas
Pâna în vârf de Parnas.
Daca ar fi dupa cum cred eu,
Cerambos,
Un pastor cam latos
Din Tesalia a fost salvat,
Într-un mod, e drept, mai ciudat,
De nimfe miloase,
Nepamântean de frumoase,
Dupa potopul lui Deucalion,
Purtat
În postalion sau faeton
Si transformat,
Pe data,
Într-o insecta înaripata,
Numita Kerambos.
Vezi cum se rastoarna pe dos
Dar atât de frumos
Gloria
Si chiar istoria?
Scarabeul e, pentru om, un dublet:
Adica suflet.