1. Donquijotism-ul vă caracterizează în vreun fel? A avut / are Lucian Strochi propriile mori de vânt? Actul de creaţie nu e şi el un act eroic, care pare, nu doar uneori, a fi o luptă asemănătoare cu cea dusă de Don Quijote, eroul faimos şi sublim al lui Miguel de Cervantes? A avut / are Lucian Strochi „rătăcirile” lui de cavaler al „Ordinului visătorilor”? Iată-mă inventând, cu acte în regulă şi un ordin cavaleresc… poate anacronistic…

Orice scriitor este un Don Quijote. Are un ideal, este un luptător, este un cavaler al tristei figuri, are nevoie de un prieten, cititorul fiind Sancho Panza. Lancea e pana (stylul, condeiul), Rosinanta e  Pegas, luptă cu propriul său imaginar (şi al altora). Are o luciditate ascunsă, un vizionarism activ(ist), o nobleţe adesea neînţeleasă, un altruism aproape incredibil (nimic pentru sine, tot pentru toţi). Aşadar, sunt un Don Quijote, ca şi tine de altfel, ca orice scriitor.

2. Era previzibil… Nu se putea să vă-ntreb de donquijotism şi gândul răzleţ să nu se ducă şi către „perechea” lui, donjuanism-ul. Există vreo corespondenţă în ceea ce vă priveşte? Prin sinecdocă ori sinestezie gândul liber lărgeşte în întrebarea aceasta spectrul particular al seducţiei, caracteristic donjuaneşti…

Esenţa celor doi eroi este tragismul, foamea de un ideal, un ideal  feminin. Don Quijote o iubeşte pe Dulcineea, Don Juan iubeşte femeile, căutând  şi negăsind în ele Femeia. Cineva spunea: „Bărbaţii au geniul posesiunii, femeile pe cel al receptivităţii”. Sunt bărbat şi scriitor şi e firesc să-mi doresc să cuceresc lumea. Sunt un cuceritor, un cutezător şi un descoperitor. Pe un alt plan, sunt leu şi tigru, din punct de vedere zodiacal, zodii foarte puternice.

3. Don Quijote de la Mancha… Don Juan… Prin ce se aseamănă? Prin ce se deosebesc? Care e modelul dominant actual, antropologic vorbind?

Cred că cele două idei se află într-un echilibru indiferent. Poate că epoca actuală a înclinat uşor balanţa în favoarea lui Don Juan.

4. Aveţi teme privilegiate? Cât de importante sunt acestea pentru un scriitor? Cum se edifică prin intermediul acestora personalitatea (cel puţin duală, gândesc!) a acestuia?

Temele mele sunt cele ale literaturii dintotdeauna: iubirea, cuvântul, destinul, credinţa (nu neapărat cea religioasă), natura, credinţa în om.  Dar pe lângă teme, importante sunt subtemele şi mai ales motivele literare. Mă preocupă copilăria, prietenia, relaţiile interumane în general, cartea, labirintul.

5. Motivele creaţiei sunt fundamentale. De ce scrie Lucian Strochi? Cui se adresează? Ce aşteptări are Lucian Strochi de la cititorii săi? Care este mesajul „Operei”, în ansamblu?

Scriu pentru că am ceva de spus. Prim urmare sunt un Emiţător. Dacă există şi un Receptor, Cititorul, atunci comunicarea e realizată. Trebuie aşadar să mă concentrez pe cod, pe canal şi pe mesaj, componente de bază ale comunicării. Cititorii mei sunt oameni talentaţi, uneori depăşindu-mă în anumite sectoare. Ceea ce e perfect. Ce scriitor nu-şi doreşte un cititor mai inteligent decât el? Prin urmare, aşteptările mele de la cititori sunt foarte mari. Mesajul unei Opere trebuie să fie unul orgolios şi umil: scriem o singură carte.