Alfabetul animalelor: STRUTUL

Strutul - ilustratie de George Romila

Strutul – ilustratie de George Romila

S, s
STRUTUL

L-am vazut cu capul îngropat în nisip;
Se rusina; purta slip.
Îi era rusine?
De ce si de cine?
Îi era frica de mine?
Am crezut ca bea dintr-un put;
Apoi am vazut ca era un strut.
Ma astepta sa ma apropii si-mi zise:
„Înteleptule, nu esti tu, Ulise?
Atunci de ce umbli cu vorbe de culise?
Ai uitat ca, din penele mele, pe pamânt,
Îsi fac vânt
Faraonii?
Ai uitat ca, în urmele mele, îsi fac cuib scorpionii?
Ca ouale mele sunt cinstite în catedrale,
Chiar asa goale,
Pentru ca oul e semn de-nceput
De sfintenia desprinsa de lut?
Ca penele mele sunt toate egale
Si prin ele se a-junge la a dreptatii cale?
Ca sufletul tau e cântarit, judecat
De zeita Maat?
La dogoni, trupul meu zvelt e pictat
În cercuri concentrice si triunghiuri
Neînchise…
Ce mai spui, fiul lui Ulise?
Trupul meu unduieste pe nisip,
Ca al apei chip;
Penele mele, chiar daca le gasesti la baluri
Sau în localuri
Deochiate,
Nu uita, fârtate,
Ca ele învelesc
Corpul de femeie, cel lumesc,
Si-acum te întrebi ce cautam în nisip?
Pentru lumea cea noua, alt chip.”