Maxima zilei: Unii cred că nu există o fiinţă mai normală, mai firească decât cameleonul, deşi limba acestuia e prea lungă,  ochii săi prea privesc (independent!) în toate părţile şi, în plus, îşi schimbă prea uşor culoarea.

Uneori ne torturează cuvintele. Într-o noapte m-am trezit şi am constatat că uitasem ce înseamnă „impitoyable”. După ce m-am uitat într-un dicţionar, cuvântul nu mi s-a mai părut necruţător.

Uneori şi natura se apără de oameni, practicând tactica pământului pârjolit. Aşa că nimic nou sub furtună.

Uneori şi pentru a spune adevărul îţi trebuie multă imaginaţie.

Uneori şi planul înclinat poate fi o trambulină.

Uneori şi virgula poate fi retorică.

Uneori trăsăturile unei femei pot să fie perfecte, dar asamblarea lor într-un chip să fie o catastrofă. Se poate şi invers, dar mult mai rar şi, oricum, când vă căsătoriţi, nu mizaţi prea mult pe acest lucru.

Uneori virgula este egală cu semnul exclamării.

Uneşte, nu dezbină. Rezultatul e la fel de confuz.

Uniforma nu uniformizează, ci desparte, dezbină, provoacă admiraţie şi ură.

Unii ar schimba oricând o aureolă cu o farfurie de mâncare de acelaşi diametru.

Unii au darul suptului, alţii al dedesuptului.

Unii au scris toată viaţa o singură specie literară: epitaful. Sunt cei mai bogaţi dintre poeţi.

Unii cred că îmbălsămarea seamănă cu înfăşarea.

Unii cred că ne tragem din maimuţe. Mai nou, alţii afirmă că ne tragem din şobolani. Dar ce facem cu berzele?

Unii cred că, dacă se salută cu sfinţii, devin şi ei sfinți. Deși se mai întâmplă şi minuni…

Unii fac alergie la flori, alţii la polen. Am cunoscut pe cineva care făcea alergie la frumos.

Unii intră în parlament cu paşaport diplomatic, alții cu paşaport turistic, alții cu paşaport de serviciu. Normal ar fi ca fiecare să intre cu o carte de identitate.

Unii îşi cheltuie timpul, alţii îl înmulţesc prin înţelepciune.

Unii laudă sămânţa, alţii fructul, alţii pomul. Eu laud triunghiul naturii.

Lucian Strochi