Maxima zilei: Vinul e soare distilat. Numai că prea mult soare poate produce insolaţie.

Viitorul este oglinda trecutului. Aşa e. Dar până şi oglinzile deformează.

Viitorul este un paradox matematic, fiind atât sumă, cât şi rest.

Viitorul oferă mai multe lecţii decât trecutul.

Viitorul poate fi egal cu trecutul. Cu o condiţie: dacă prin suprapunere, coincid.

Viitorul se poate modela la fel de uşor precum trecutul. Dacă trecutul se remodelează prin minciună prin fals, prin omisiune, viitorul, ţinând de imaginar, deci de virtual, este mult mai maleabil, mai ductil, mai docil.

Viitorul şi trecutul ne încântă în egală măsură. Numai prezentul e primit cu ostilitate şi severitate.

Vindicativ nu vine de la vindecare, nici de la indicativ.

Vinovăţia o stabilește vinovatul, nu judecătorul.

Vinul nu se ţine niciodată de cuvânt şi cel mai adesea trădează.

Violoncelul e instrumentul cel mai apropiat de vocea umană. Credeam că trombonul.

Violul unei pagini imaculate e la fel de grav ca violul unei fete mari. Numai că, în primul caz, se vor găsi avocaţi abili care să declare violul pamflet.

Virginitatea este o virtute supremă, dar numai până la o anumită vârstă. După acea vârstă e pedepsită, chiar de Dumnezeu, ca orice lucru contra firii.

Virgula e un punct cu coadă. (din gândirea unui copil)

Virtuozul poate fi virtuos. Invers e mai greu.

Virtutea e acea calitate supremă a omului care nu mai are nimic de pierdut.

Virtutea e o figură de stil, soră cu hiperbola şi care, legată de orice calitate umană, dă un oximoron.

Visa că e treaz şi în consecinţă îşi lua cele mai frumoase angajamente.

Visa să fie un arc străpuns de propria sa săgeată.

Visele pot fi şi ele arogante.

Lucian Strochi