Încerc să-mi aduc aminte ce mai ştiu despre respiraţie, despre igiena coardelor vocale, lucruri învăţate pedant în facultate. Poate îmi trece, dacă n-o bag în seamă. Aşadar, pe puncte (sau pe litere):

Reguli obligatorii:

1. a) vindecarea oricărei răguşeli, guturai, faringite, laringite sau traheite trebuie să înceapă cu un regim de repaus vocal.

(Ceea ce şi fac, acum apelez la …monologul interior);

1. b) tusea, dregerile de glas obturează aparatul fonator şi corzile. Se impun măsuri medicamentoase.

(Conform butadei: dacă o răceală e netratată, se vindecă în 14 zile. Dacă e tratată, în doar 2 săptămâni);

1. c) vorbirea în aer liber, în timp rece sau umed duce la răguşeală. Nu vorbim sau vorbim la microfon.

(Prin urmare, este interzis  a se vorbi sau a se cânta pe ploaie, burniţă, ninsoare şi între lunile octombrie şi aprilie. În acest interval purtăm cu toţii microfoane);

1. d) într-un mediu zgomotos nu avem voie să traumatizăm corzile vocale vorbind sau forţând intensitatea.

(Prin urmare, într-o discotecă se recomandă vorbirea în şoaptă sau direct în urechea partenerului);

1. e) răguşeala trebuie tratată încă din faza de început;

(În fază terminală s-ar putea să fie prea târziu: tuberculoza cronică, cancerul pulmonar nu prea iartă!);

1. f) atenţie mare la temperatura mâncărurilor şi a băuturilor. Prea ridicată, alterează mucoasele, iar prea scăzută provoacă răguşeala. Interzisă cu desăvârşire trecerea bruscă de la un aliment sau băutură fierbinte la rece!

(Soluţii: 1) consumăm totul la temperatura camerei; facem un amestec termic, la temperatura de + 20 de grade Celsius: friptura, berea, vinul, murăturile – toate trebuie să aibă această temperatură; 2) pentru a evita trecerea bruscă se recomandă soluţia aşteptării, până când  ceaiul are temperatura berii şi invers);

1. g) se recomandă evitarea ieşirii în aer rece imediat după repetiţii şi spectacole când corzile sunt congestionate de solicitări. Evitaţi să strigaţi sau să vorbiţi tare!

(Soluţii: 1) toţi actorii trebuie să treacă pe la bar, măcar pentru două-trei ore, 2) toţi actorii vor purta pe piept pancarte interşanjabile, pe care sunt inscripţionate la vocativ numele colegilor şi ale prietenilor veniţi la spectacol. De exemplu: „Mişule!”);

1. h) apreciaţi just temperatura. Se recomandă fularul, dar nu exagerat fiindcă se ajunge la o sensibilitate excesivă;

(Soluţii. 1) fiecare actor este obligat să poarte permanent asupra sa un termometru; 2) fularul trebuie evitat, întrucât foloseşte şi la sinucideri);

1. i) mirosurile puternice ca naftalina, acetona, insecticidele, produşii chimici iritanţi şi chiar unele parfumuri provoacă răguşeala;

(Soluţii: 1) se folosesc de fiecare dată haine nou-nouţe, nu de second hand sau din dulapuri proprii; 2) se interzice utilizarea ojei de către partenere; 3) nu se joacă în cîmp deschis, în păduri sau pe plajă şi mai ales când    zboară avioane care împrăştie insecticide; 4) se consultă un tratat general de chimie (anorganică + organică) pentru a se stabili care sunt    produşii chimici iritanţi şi se iau măsurile corespunzătoare, inclusiv reacţii de neutralizare; 5) în loc de parfumuri se vor utiliza esenţa de balegă şi/sau uleiuri de ricin sau de rapiţă; 6) se va duce o muncă de lămurire, de la om la om, de la bărbat la femeie, pentru descurajarea utilizării parfumurilor. Deparfumeizarea se va face treptat, de la esenţă la parfum, de la parfum la apă de colonie, de la apa de colonie la apă naturală de izvor);

1. f) alimentele picante, nucile, alunele, migdalele, seminţele de dovleac şi floarea soarelui au o acţiune dăunătoare asupra vocii; în schimb ceapa, sub orice formă, are o acţiune pozitivă şi curativă;

(Soluţii: 1) se vor utiliza pentru nutriţie numai mâncăruri de post, nepipărate, nesărate, neîndulcite; 2) în loc de seminţe sa vor consuma fructe (ori de câte ori e posibil acest lucru. Dacă nu e posibil, atunci se vor consuma alte părţi ale plantelor); 3) se recomandă ceapa, îndeosebi înaintea unui sărut sau a unei alte scene erotice. Se interzice spălatul pe dinţi, întrucât se distruge efectul benefic al alimentului-panaceu);

1. k) tutunul şi alcoolul acţionează negativ direct asupra organelor fonatoare şi indirect, prin toxicitatea lor, asupra stării generale a organismului. În acelaşi timp, provoacă un grad de confuzie şi slăbeşte memoria;

(Soluţii: 1) se va citi, în cor sau individual, după amiaza sau ori de câte ori este cazul Directiva CE 89/622/CEE a Consiliului Europei prin care se arată că tutunul dăunează grav sănătăţii şi afectează grav viaţa. Se va prelucra Directiva pentru a se reţine mai uşor; 2) alcoolul va fi înlocuit cu sucuri naturale de fructe şi de plante; 3) pentru a se elimina orice efect indirect se vor consuma suc de morcov şi lecitină pentru întărirea memoriei;    4) se poate încerca şi soluţiile extreme, chiasmice: se va bea tutun şi se va inspira alcool; 5) se vor înlocui aceste droguri cu altele, care să acţioneze nu asupra organelor fonatoare, ci doar asupra altor organe);

1. l) exerciţiile de respiraţie zilnice sunt obligatorii!

(Observaţii:1) Recomandarea este de bun simţ: în caz contrar, actorul va sucomba în doar două-trei minute, în ipoteza că nu se intervine imediat cu respiraţia „gură la gură”; 2) chiar dacă se uită efectuarea exerciţiilor, se va respira totuşi involuntar, inconştient, incolor, inodor, insipid, actul respiraţiei fiind unul natural, de reflex necondiţionat);

1. m) repaosul şi somnul sunt recomandabile atât pentru glas, cât şi pentru a se elimina tracul;

(Soluţii: 1) nu răspundeţi la provocări, nu răspundeţi în general, chiar dacă urmează replica Dumneavoastră; 2) declaraţi că sunteţi într-o stare de echilibru indiferent, de repaos absolut şi nu vreţi să fiţi deranjat; 3) pentru evitarea totală a tracului, se recomandă somnul în timpul spectacolului. Dacă aveţi un rol secundar, s-ar putea să nici nu se observe faptul că dormiţi, mai ales dacă aveţi un somn liniştit. Dacă aveţi un somn mai agitat, spectatorii vor crede că aşa e rolul Dumneavoastră, simbolico-parabolic, nonverbal, sugerând zorii coagulării conştiinţei de sine, desprinderea omului de htonian, ridicarea omului la propria sa demnitate, prin părăsirea visceralului, a animalului (animalicului), trezirea la un nou statut, cel de homo;

1. n) ceaiul reglează circulaţia sanguină.

(Comentariu: este adevărat, dar mai există şi alte lucruri, mult mai plăcute, care reglează această circulaţie);

1. o) femeile, când sunt în stare fiziologică specială, corzile vocale, ca şi organele genitale sunt mult congestionate! Nu trebuie făcute eforturi vocale.

(Comentariu: 1) atenţie la posibila confuzie! 2) Nu trebuie făcute nici alte eforturi);

1. p) la schimbarea vocii, este interzisă exagerarea la efort;

(Comentarii, soluţii: 1) se va evita revenirea la starea de adolescenţă, păguboasă din toate punctele de vedere; 2) se vor evita orice efort fizic, intelectual, sexual până la revenirea la normal. 3) când nu aveţi chef de unul din aceste eforturi, anunţaţi că sunt   eţi în schimbare de voce; 4) nu schimbaţi vocea cu nimeni, oricâtă încredere aţi avea în acesta. Păstraţi-o pentru dumneavoastră. Şi, mai ales nu spuneţi „Da” în nici o situaţie. Schimbaţi orice, numai vocea nu.

În caz extrem, pretindeţi prin gesturi că sunteţi surdo-mut);

1. r) articularea netă şi viguroasă este trambulina vocii;

(Comentarii: 1) e scris adânc; 2) folosiţi înjurături neaoşe, vârtoase, crâncene, amintind de fiecare dată interlocutorului de unde a venit; 3) pentru realizarea dezideratelor punctului 2, faceţi un studiu complet asupra limbajului birjarilor, şoferilor şi a altor categorii de intelectuali, aflaţi într-o stare bahică avansată la o petrecere (bal) de binefacere; 4) nu folosiţi trambulina, decât   dacă ştiţi să cădeţi (e scris şi mai adânc);

s)vocea este oglinda sănătăţii;

(Comentarii: 1) e preferabilă tăcerea, întrucât e în întregime de argint, nu doar o pojghiţă şi aceea smolită şi pe spate; 2) dacă e oglindă, e virtuală, nu reală. Prin urmare, vocea îţi dă doar iluzia sănătăţii).

Am răcit. Mă resemnez. Şi într-un caz şi în celălalt, am de aşteptat 13 zile (dacă nu apar alte complicaţii).

…Călătoriile, ca şi confesiunile, au ceva vulgar în ele. Mai ale cele în străinătate.

Într-o spovedanie îţi arăţi sufletul, rufele murdare al sufletului. Vrei să scapi, să te eliberezi. De confesor, de preot te despart gratii de lemn sau pânza patrafirului. Ai vrea să fii singur, dar nu eşti. Monologul se transformă în dialog. Te mărturiseşti. Crezi în taina confesiunii. Eşti absolvit, iertat, cruţat pentru o vreme. Nu te mai urmăreşte nimeni, nici propria ta conştiinţă. Poţi greşi în continuare. până când    vei fi din nou iertat.

Într-o călătorie, la vamă, ţi se deschide geamantanul. Cămăşi, pastă de dinţi, chiloţi, ciorapi. Dacă eşti în tranzit, ultimii de culoare îndoielnică.

Călătoreşti, pentru că vrei să fii singur. Nu reuşeşti. Eşti însoţit întotdeauna. De soţie, de copii, de prieteni, de călători, de turişti, de autorităţi. Eşti identificat, percheziţionat, considerat un posibil infractor. Monologul se transformă în dialog. Te mărturiseşti. Numele? Prenumele? Scopul şi durata vizitei? O singură intrare, mai multe intrări şi ieşiri. De la… până la… Traseul. (Şoricelul din labirint alergând după o bucată de slănină. Câinele salivând pentru reflexul lui Pavlov).

Crezi că te poţi strecura în mulţime, devenind anonim. Crezi că nu te mai urmăreşte nimeni, nici propria ta umbră, propria ta identitate. Greşeşti, continuând. Errrarrrre…Perrrseverrrare…Te crezi turist. Poţi vizita. Magazine, muzee. Monumente, locuri sfinte. Construcţii megalitice. Capricii ale naturii. Cascade, canioane, păduri seculare, peşteri. Sau faci sport. Sau sex. Plajele de la Mamaia şi fetiţele lui Tataia din Thailanda.

Te întâlneşti cu prietenii (străini) de care ai scăpat acum şase luni. Zâmbete, cadouri, săruturi, strângeri de mână, reacţii epidermice.

Susţii comunicări, participi la negocieri, traduci, organizezi tîrguri şi expoziţii. Susţii spectacole, lansezi cărţi, faci vernisaje.

Avion, tren, autocar. Taxi. Atâţia dolari pe noapte. Cameră single sau dublă. Cu sau fără aer condiţionat. Cu sau fără micul dejun inclus. Taxă de participare. Căşti. Limbi oficiale. Sucuri, cafele, bufet suedez. Cina cea de taină. Dineu oficial. Masă prietenească. Şi din nou în grup, în mulţime. Cauţi întotdeauna un loc la fereastră. Să vezi. Să arăţi că nu te interesează vecinul. Schimburi de amabilităţi. Goluri de aer. Pungi „ecologice”, bomboane de mentă. Plafon de atâţia metri (în mii). Compania care îşi mulţumeşte. Pilotul care primeşte felicitări. Însoţitoarea de bord care, zâmbind, te transformă în handicapat. Centurile puse. Devii prizonier, cu propria ta mână. Fumatul interzis. Aer condiţionat care îţi vine prin tuburi. Becul, galben ca un ochi de bufniţă.

Încerci să adormi. Uneori chiar reuşeşti acest lucru. Chiar dacă eşti la fereastră. Eşti deasupra norilor, dar nu eşti nici măcar o aripată. O gâscă sau o raţă are mai multă libertate decât tine.

Omule! Cu măreţ sună acest cuvânt!

Trenurile lungi, de mare viteză, cu scaune rabatabile.

Te întinzi, te declari independent, deschizi ziarul. E de ieri, dar nu are nici o importanţă. Sau o carte, din care citeşti câteva rânduri. Regreţi că nu ai un pliant sau o carte cu poze, un ghid de prezentare.

Eşti întrebat cât e ceasul.

Răspunzi politicos, chiar dacă cel care întreabă are un ceas elegant, probabil scump, de cuarţ, pe mâna stângă.

Apoi pui tu o întrebare. Tot din politeţe

Dialogul se încheagă rapid, de parcă ar fi ultima ta conversaţie. Eşti uimit cât de uşor te confesezi necunoscutului sau necunoscutei din faţa ta. Îi spui lucruri intime, dureroase sau amuzante din familie, din copilărie. Lucruri pe care, în mod obişnuit, nu le-ai spune celui mai bun prieten nici în zece ani, le debitezi acum parcă ai fi la un concurs „Cine (se) trădează mai mult”.

Să fie vorba de un instinct al morţii posibile? De faptul că, înainte de moarte (violentă, în cazul călătoriilor: infarct miocardic, atac cerebral, moarte prin foc, apă, explozie, strivire, tasare, pulverizare, asfixie, electrocutare, multiple contuzii la nivel toracic, cervical, abdominal) trebuie să te confesezi, să te spovedeşti cuiva, oricui?

Transpiraţia celorlalţi (amestec de ulei rânced, de mucegai, de igrasie, de jilav, de picioare nespălate, de usturoi, de ceapă, de subţiori neatinse de apă, de medicamente, de rachiu prost         (de drojdie, de tescovină), de vin oţetit, de vodcă contrafăcută, de bere acrită, de haine de second hand, de adidaşi din înlocuitori şi de ciorapi sintetici etc.) te ucide, îmbulzeala, ghionturile, călcatul pe ştaif sau pe bombeu, hainele ude (de ploaie, de sudoare, de condens) te fac să baţi în retragere, te simţi elitist, adică singuratic, vrei doar un duş şi puţină linişte, intri într-un bar cu băutură scumpă şi proastă, cu whisky contrafăcut grosolan, cu pepsi cu miros de medicament antigripal, cu sucuri expirate din chimicale, pe care orice animal le-ar refuza, cu ţigări mucegăite şi fabricate „pe vapor”, cu pahare soioase, cu barmani obraznici    şi indolenţi, cu „fete” uituce, neîndemânatice, urâte şi tâmpe, urându-te pentru că ai îndrăznit să intri în oaza lor de fericire, urându-ţi soţia sau fiica pentru că sunt senine şi relaxate, pentru că au reuşit în viaţă, nu au vânătăi, nu sunt maltratate în fiecare seară, nu sunt obligate să se prostitueze, servindu-te în silă, după o îndelungă aşteptare cu o cafea fiartă din zaţul rămas de la alte cafele, cu o vodcă diluată, cu gradele dijmuite sever, dar nu poţi să te plângi nimănui, protecţia consumatorului se ocupă de alte treburi, iar în bar nu găseşti decât   un plutonier care, fiind vorba de grade, va ţine principial cu gradul cel mai înalt (vodca) şi nu cu tine, un pârlit de civil care nu (re)cunoşti gradele militare, în succesiunea lor ?

Ce vine după plutonier major? Hai că nu ştii! Te ajut eu, spunându-ţi că e  una din patru soluţii: a) pensia; b) plutonier adjutant; c) sublocotenent; d) orice dom ofiţer. Şi acum, ştergi-o!  că te acuz de încălcarea ordinii publice.

Ieşi din bar şi rătăceşti pe străzi, zgâindu-te în vitrine. Multicolore, mai ales în preajma sărbătorilor. Cu instalaţii de pom, cu becuri minuscule în formă de steluţe sau de lumânări. Mărfuri proaste, dar cu sclipici, preţuri incredibile, haine doar pentru manechine, maxim mărimea 44, jucării teleghidate (bateriile se cumpără separat, dar nu se găsesc), zgomotoase, „contondente”, din plastic sau tablă, căţei semănând cu pisoi opăriţi, lei semănând cu urşi, păpuşi semănând cu roboţi… extratereştri, dulciuri cleioase, expirate, vărsate, în cutii, în pungi, învelite în staniol, cărţi pentru copii, cărţi religioase pe care nu le citesc nici adepţii cultului respectiv, servicii pe porţelan cu cobalt, vaze de cristal uşor ciobite „cu PbO”, oale, cratiţe şi tigăi de „teflon” intrând unele în altele ca celebrele păpuşi ruseşti, canistre, damigene, unelte agricole (hârleţ, târnăcop, sapă, săpăligă, stropitoare, greble, furci, amintind de răscoalele ţărăneşti din 1888 sau 1907), flori artificiale (trandafiri, crini, margarete, maci, chiar lăcrămioare, ferigi – juri că-s adevărate), televizoare cu imaginea dându-se peste cap sau tremurată la fiecare trecere de vehicul greu pe stradă, aspiratoare roşii, verzi, albastre, ca nişte ţestoase cu carapace lustruită, lisă, drujbe… suedeze, aragazuri cu butoanele smulse (să nu se… fure!?!), maşini de spălat automatice, ţesături bălţate, cadrilate sau… „iuni”, iar ca artizanat linguri, polonice, sucitoare, funduri, buzdugane, creioane uriaşe, toporişti (pentru …alpinism?) (toate de lemn), vrăjitoare de cârpă (inexpresive, prost vopsite), blănuri de oaie, de miel, de iepure (vag tăbăcite), încălţăminte cu talpă… medicinală, cizmuliţe, ghetuţe, pantofiori (pentru domnişoare şi domnişori), instalaţii sanitare (şerpi de metal strălucitor, inelaţi), faianţă şi gresie originală italiană produsă la Turda sau la Medgidia, lanterne (profesionale, jucării, breloc, cu lupă), felinare de vânt (pentru campania electorală), telefoane mobile, retro, brăţări, cătuşe, pistoale-brichetă, casete video, casete audio, cărţi de joc, cercei, ceasuri, broşe, lănţişoare, suveniruri, globuri (geografice, şcolare), tot globuri (pentru pomul de Crăciun), beteală, calendare, agende, geamantane, serviete, genţi, portofele, „lenjerie de pat şi intimă”, prosoape, halate, săpunuri, tuburi de pastă de dinţi, pixuri, stilouri, creioane colorate, pungi de cafea, ţigări, băuturi (vinuri la ţăruş, bere la jumătăţi şi tării la toate dimensiunile şi capacităţile). Ceafă, organe, slănină crudă, afumată, kaiser, şunculiţă afumată, ceafă, crenvurşti (subţiri, groşi şi cu… colagen?), parizer autohton (în maţ propriu), de import (cu înveliş de plastic), cârnaţi de Cluj, salam de Sibiu, de mistreţ, de porc, de iarnă, de vară, caltaboşi, somon, icre de Manciuria, de sturioni, icre gen sturioni, peşte congelat, macrouri marinate, scrumbii afumate,  batog de crap, crap novac, plătică, albitură, roşioară, caras, biban, ştiucă, şalău, somn (întreg sau porţionat), hering, păstrăv afumat, fructe de mare. Amandine, savarine, şarlote, torturi, albă ca zăpada, ora 12…

Te întorci în hotel şi te uiţi prin pliante. Hoteluri de cinci stele, piscine cu apă albastră, insule cu palmieri, cu cocotieri, cu papagali multicolori şi cu maimuţe obraznice… Adormi într-un târziu, cu ultimul gând că şi mâine e o zi. Şi poate chiar una frumoasă… Vecinul tău sforăie cu un entuziasm demn de o cauză mai bună. N-ai ce face: dreptul primului adormit.

 Lucian Strochi