CORNEL PAIU: Libertatea scriitorului/ artistului poate fi ameninţată, e ştiut. Dezvoltaţi, vă rog, această temă.

LUCIAN STROCHI: Libertatea este permanent ameninţată. În primul rând e vorba de boli. Apoi de tentaţiile omeneşti: tutunul, drogurile, băutura, femeile; cedându-le, devii automat sclavul lor. Există însă şi tentaţii mai rafinate cum ar fi spectacolele artistice: filme, operă, teatru, circ. Nu trebuie neglijate tentaţiile casnice: familia, o masă bună, televizorul. Capitala poate îngrădi libertatea prin oferte mondene (petreceri la ambasade, vernisaje, lansări de carte, cluburi, baruri, baluri de binefacere, asociaţii etc). Apoi distanţele: uneori ajungi mai repede la Ploieşti decât în alt cartier al capitalei; aglomeraţia, întrunirile (profesionale, politice, participările la emisiuni TV  ş.a.). Toate acestea toacă timpul şi sugrumă libertatea. Există şi o altă formă de ameninţare a libertăţii care poate fi…sentimentalismul, ce induce compromisul valoric (atunci când e vorba de actul critic: „Cum să-l critic pe cutare, e şi el om şi se …străduieşte?!?) Am fost întrebat adesea de ce nu trăiesc (şi scriu) în Bucureşti. Am avut posibilitatea de a locui în Bucureşti; dacă aş fi răspuns provocărilor, numărul cărţilor mele ar fi fost poate pe sfert faţă de cele de acum.