Cornel PAIU în dialog cu Lucian STROCHI – 17 martie 2016 (9)
CORNEL PAIU: Libertatea (democratică) în raport cu etica şi morala… Scriitorul/ artistul în apropierea ori în interiorul acestei ecuaţii… Credeţi că etica şi morala limitează sau ar trebui să limiteze, în vreun fel, libertatea actului de creaţie/ actul de creaţie?
LUCIAN STROCHI: Orice operă trebuie să fie morală. Ridendo castigat mores. Dar morala trebuie să fie implicită, nu explicită. Nu mă refer, desigur, la fabulă. Din păcate chiar scriitori importanţi, precum Ioan Slavici devine uneori explicit moralist. Dacă ne referim la etic şi moral în raport cu viaţa unui artist, am putea spune că artistul este prin forţa lucrurilor (creaţiei) un amoral. Altfel, dacă ne propunem să scriem o istorie morală a literaturii române, nu am găsi nici un scriitor moral sută la sută. Eminescu era un adulterin, Alecsandri a avut un copil din flori, Caragiale la fel. Creangă avea o ibovnică, Titu Maiorescu avea se spune şi el ceva relaţii neprincipiale. La fel Arghezi, Ion Barbu, Dimitrie Anghel. Şi lista ar putea continua la nesfârşit (la acest capitol). Apoi o serie de scriitori au fost neconformi cu o anumită tendinţă naţională: Slavici, Tudor Arghezi au fost chiar arestaţi. Arghezi a fost arestat prima oară pentru că a colaborat cu un ziar german de ocupaţie în primul război mondial şi a doua oară pentru că a scris Baroane! deci un pamflet contra nemţilor! Geo Bogza a fost încătuşat pentru pornografie…
Nu, morala şi etica nu trebuie să apară în discuţie, pentru că nu sunt criterii estetice. Eu cred că Odă (în metru antic) este o operă mai morală decât Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie…
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.