CORNEL PAIU: Viaţa cu eternele ei poveşti, întâmplări, lupte, revolte, înfrângeri, eşecuri, victorii, iubiri, bucurii, tristeţi, capcane, eliberări, revoluţii… Cât din toate acestea se regăsesc în opera dvs.? Chiar procentual vorbind.

LUCIAN STROCHI: Deşi am un doctorat în… fantastic, cred că opera mea este o reflectare a vieţii, o oglindă a ei. Cele mai puternice naraţiuni, cele mai neverosimile sunt cele reale. Important e să alegi cu luciditate, talent, inspiraţie din noianul de întâmplări pe care ţi le oferă viaţa. Procentual peste 90 la sută din tot ce am scris (epic) conţin poveşti, întâmplări, lupte, revolte, înfrângeri, eşecuri, victorii, iubiri, bucurii, tristeţi, capcane, eliberări, revoluţii reale. Ca să fii credibil, trebuie însă să scrii şi despre eşecuri, despre capcane, despre înfrângeri. Te umanizezi şi cred că „punctezi” în faţa cititorului care are nevoie de verosimil, de autentic. Dar, nu trebuie uitat un fapt: o operă trebuie să conţină o parabolă, un tâlc, semnificaţii majore, simboluri generoase. Altfel rămâne doar un document uman impresionant, dar nu literatură.