Cornel PAIU în dialog cu Lucian STROCHI – 17 martie 2016 (15)

dialog-8CORNEL PAIU: Cosmin Ciotloş, critic literar din noua generaţie, într-o cronică recentă („Cinci sute cincizeci şi cinci de simţuri”, în România literară, nr. 1-2 din 9 ianuarie 2015), afirmă: „Adevărul e că, fără poezie, înţelegem extrem de puţin din ceea ce ni se întâmplă în mod fundamental.” Care ar fi după dvs. multul de înţeles al Poeziei?

LUCIAN STROCHI: Poezia este o stare de spirit, o stare de graţie. Orice om este atins de aripa poeziei, de obicei în adolescenţă. Poezia înseamnă în acelaşi timp şi un mod de a gândi şi de a vedea şi exprima lumea. Nu există numai modelul matematic. Sau logic. Sau denotativ. Conotativul ne salvează gândirea, ne-o nuanţează, permite legături, sinapse dintre cele mai neaşteptate. Nu degeaba emisfera noastră stângă este în întregime a poeziei, a emoţiilor, a imaginilor artistice. Peozia însemnă ritm, vibraţie, adică esenţa lucrurilor.

CORNEL PAIU: Dacă ar fi să atribuiţi câte o culoare la fiecare 10 ani din viaţa dvs., care ar fi aceasta? La fel, dacă ar fi să atribuiţi acestora un cuvânt, o cifră (de la 1 la 10) sau o notă muzicală, care ar fi acestea şi de ce alegerea făcută?

LUCIAN STROCHI: Accept jocul. Aşadar, un curcubeu: spectrul ROGVAIV . Prin urmare 1-10 ani roşu, 10-20 oranj, 20-30 galben, 30-40 verde, 40-50 albastru, 50-60 indigo, 60-66 violet.  Ca note 9-9-9-8-8-8-8. Ca note muzicale: do-re-mi-fa-sol-la-si. Cifra mea preferată e şapte, care e cifra iniţierii. Cele două serii (de culoare şi muzicale) conţin câte şapte valori. Dar apropo: dacă ar fi să alegi între cele şapte vocale ale limbii române, care ar fi ordinea lor în viaţa ta? La mine ar fi: a, o, ă, î, u, i, e. Poate vom detalia vreodată aceste valori…

Lucian Strochi