TYPHON – ilustratie de George Romila

T, t
TYPHON

Typhon
E anagrama lui Phyton.
Poate de-aceea
Geea,
Primind doua bile de os
De la Cronos,
De fapt doua oua,
I le-a încredintat lui Python,
În taina, când nu era luna plina sau noua.
Si asa a aparut dupa noua luni temutul Typhon.
Geea, prima dintre femei,
L-a asmutit cu temei
Împotriva noilor zei.
Zeii s-au temut de el ca de Doamne pazeste:
Ares s-a transformat în peste,
Hefaistos în bou,
Hermes – dup-un straniu vis –
În ibis
Si, fara multa harmalaie,
Apollo s-a transformat în gaie…
Si, oarecum de prisos,
În tap, Dionysos.
Doar Atena si Zeus au avut
Curajul sa-l înfrunte:
Zeus l-a lovit cu trasnet
Si gheara de fier
De acolo din cer
În pântec si-n frunte.
Dar Typhon
L-a prins pe Zeus si i-a taiat tendon cu tendon
Si l-a închis, numai o rana,
În grota Coryciana si tendoanele în alta grota ascunse bine
Pazite de dragonul Delphine.
Dupa un istet plan,
Hermes si Pan
Au recuperat tendoanele
Si lui Zeus i le-au restituit
Care si-a regasit
Integritatea si puterea.
Un cal înaripat
Îi era lui Zeus toata averea.
Dar a încalecat si-a plecat
În urmarirea lui Typhon ucigasul.
De data asta îsi gasise monstrul nanasul,
Când peste el zeul a pravalit
Etna, vulcanul înca scrumit.
Flacarile, cred unii ca-s zvârcolirile
De moarte;
Cât sa-ti cuprinda privirile,
Monstrul, bucata cu bucata, se desparte.
Dar mai citim în carte:
S-ar fi unit, într-un spurcat asfintit,
Cu Echidna, dând nastere lui Orthros,
Câinele fabulos,
Hidrei din Lerna, Himerei.
În lumea antica,
Typhon e o Creatura gigantica,
Înalta cât un munte,
Cu un semn în frunte,
Un batrân barbos
Ai carui ochi arunca flacari, fioros,
Ai carui umeri si degete,
Fara sa regrete, sa pregete,
Sunt tot atâtea guri de dragon,
Al carui trup, de la brâu în jos,
Nu-i decât un nod de vipere enorme;
Are multe forme;
Se misca fara încetare,
Cu întregul trup colcaind;
Faptura monstruoasa,
Bizara alcatuire de oase,
Nascuta din îmbinarea unui urias cu un sarpe;
Stapânul frigului si-a febrelor
E însusi Seth, divinitatea tenebrelor,
Desprins din cosmar, nu din vis:
E cel care îl dezmembreaza pe Osiris
Si-i împrastie trupul,
Devorându-i barbatia;
Mai hulpav ca hiena, ca lupul
Stârnindu-le, chiar zeilor indiferenti, mânia.
Typhon, cel negru ca un carbune,
Am putea spune,
E a somnului ratiune.

Lucian Strochi