CORNEL PAIU: Uşurinţa accesului la informaţie a celor de azi, nu doar elevi, este sau nu un avantaj, un plus?

LUCIAN STROCHI: E un avantaj, dar trebuie atent gestionat. Dacă ne gândim la volum el este o înmulţire între lungime, lăţime şi înălţime. E clar că lungimea s-a lungit. Dar s-a înălţat şi înălţimea? E uşor de găsit un comentariu literar pe internet, dar nu întotdeauna el este de calitate şi în nici un caz nu trebuie să înlocuiască efortul propriu. A pune pe alţii să gândească în locul tău e profitabil pe termen scurt, dar catastrofal pe termen mediu şi lung. Exagerând puţin, e ca şi cum cineva ţi-ar citi cărţile în locul tău şi ţi le-ar povesti.

CORNEL PAIU: Cum vedeţi dvs. ca fost cadru didactic, actuala dezbatere, să spunem publică, asupra reformei în educaţie? Tergiversată, mereu amânată, responsabilă, superficială, lipsită de conştiinţa promovării identităţii noastre latine şi româneşti…

LUCIAN STROCHI: Învăţământul, educaţia se reformează permanent. Învăţământul l-au reformat grecii, latinii, orientalii, prelaţii, Comenius, l-am reformat şi noi prin 48, îl reformăm şi acum. Şcoala e împărţită tot pe clase, elevii dintr-o clasă au aproximativ aceeaşi vârstă. Ca pe timpul lui Comenius, de care am pomenit. S-au încercat tot soiul de formule, învăţământ fără profesori, la distanţă, „chioşcuri”, manuale alternative, manualul elevului, manualul profesorului, s-au descoperit şi redescoperit metode de predare. Şi cu toate astea avem genii şi analfabeţi. Aşa cum au fost şi ieri şi alaltăieri. Reforma în educaţie nu trebuie să fie doar o reformă a şcolii sau a profesorilor, ci a societăţii a familiei. Dar despre ce reformă vorbim când părinţii sunt în Spania sau în Italia? Înţeleg că se propun scăderea orelor de limba română, de istorie, o alternativă istorie-geografie, desen-muzică, de parcă ar fi acelaşi lucru. Se vorbeşte de programă încărcată. Nu e vorba de aşa ceva. Se afirmă că trebuie introduse materii noi, precum informatica. De acord. Dar să nu uităm că informatica, sistemele de operare, realităţile cibernetice sunt extrem de dinamice, se uzează în cel mult cinci ani. Cred că teoretizăm prea mult, ne „specializăm” prea devreme  şi dăm la o parte lucruri fundamentale. Istoria înseamnă orientarea în  timp şi geografia orientarea în spaţiu, timpul şi spaţiul fiind prietenii, duşmanii, apriorismele noastre. N-aş vrea să fiu greşit înţeles. Dar telefonul mobil trebuie să-i apropie pe oamenii, nu să-i despartă. E un canal important, dar au dispărut emiţătorul, receptorul, mesajul, codul. Rămânem cu canalul. Trebuie să ne adaptăm tehnologiei, dar şi să încercăm să o adaptăm nevoilor noastre reale.