CORNEL PAIU: Ce părere aveţi despre rolul revistelor de cultură? De ieri şi de azi? Se află astăzi publicaţiile care promovează cultura scrisă într-o criză? E aceasta reală? Sau e numai indusă?

LUCIAN STROCHI: Istoria literaturii române, a culturii române este de neconceput, chiar de neînţeles  fără revistele de cultură. Sămănătorismul, poporanismul, avangardismul, dadaismul, alte curente literare s-au identificat cu revistele de cultură. Unele reviste au făcut istorie (la propriu!): Dacia literară, Convorbiri literare, Gazeta de Transilvania. Altele au făcut şcoală, au fost nucleul unor epoci literare. Ce am înţelege din literatura interbelică fără Sburătorul şi Eugen Lovinescu. Ce am înţelege din perioada marilor clasici fără Junimea, Titu Maiorescu, Convorbiri literare? Literatura română interbelică datorează enorm Gândirii… Prin urmare, să ne înclinăm tăcuţi frunţile atunci când auzim  nume de reviste precum: Semănătorul, Bluze albastre, România literară, Ramuri, Tomis, Tribuna, Astra, Ateneu, Flacăra, Literatorul,  Secolul XX, Steaua, Viaţa românească, Cronica,  Argeş,  Asachi, Clepsydra, Salonul Literar, Oglinda Literară, Caiete botoşănene, Luceafărul, Contemporanul, Bilete de Papagal, Însemnări Literare, Propăşirea, Curierul românesc, Gândirea, Curierul românesc, Albina, Curier de ambe sexe, Revista Fundaţiilor Regale, Şezătoarea, Unu, Familia, Poezia, Poesis, Integral, Antiteze, Gazeta literară (ordinea este intenţionat aleatorie!), pe lângă numele amintite anterior. Lor li se adaugă, desigur, şi Almanahurile literare, precum şi alte reviste cu un profil mult mai divers decât cel literar, dar care au fost şi reviste culturale… Aproape că nu există scriitor canonic român care să nu datoreze ceva revistelor care l-au promovat. Chiar dacă e vorba de Eminescu, Slavici, Creangă, Caragiale, Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G. Călinescu…

CORNEL PAIU: Pe de altă parte, aş vrea să vă întreb care dintre revistele de cultură actuale vi se par cu adevărat importante?

LUCIAN STROCHI: Toate mi se par importante. În situaţia în care ne aflăm, fără centre de librării, fără o informare promptă a fenomenului literar, revistele, mai ales cele din provincie, sunt extrem de importante, permiţând –culmea! – „naţionalizarea” sau chiar „internaţionalizarea” unor nume.