URANGUTANUL – ilustratie de George Romila

U, u
URANGUTANUL

Eram în regatul Buthan,
Sau în portul Singapore,
Sau în capitala Lahore…
Nu mai stiu: zburasem destule ore.
Asta se întâmpla acum un an:
Am vazut un urangutan.
Parea extrem de preocupat,
Ca orice primat,
Extrem de prins
Cu toaleta: avea blana de un rosu-aprins
Ce parea foarte curata.
Si, deodata,
Mi-a oferit un dans,

Aruncându-se într-un fascinant balans,
Din ramura în ramura,
Parea foc viu, flamura,
Un catarator de profesie.
Când s-a oprit,
L-am privit:
Era inteligent, avea o expresie
Plina de-o tristete amara
Sau, as zice, primara.
M-am întors,
Asa, din tors,
Si am auzit atunci, de la spate,
Ca ma cheama usor: „Prietene, poate
Frate…”

Lucian Strochi