CORNEL PAIU: Cum aţi ierarhiza creaţia dvs. literară şi non-literară? Şi pe ce criterii?

LUCIAN STROCHI: ETIC – ESTETIC – RELIGIOS. Adică folosind o triadă a lui Søren Kirkegaard. Sunt convins că scrierile mele conţin destul etic pentru a fi socotite opere morale. Mă refer desigur la poeziile din ALFABETUL ANIMALELOR (3 volume), care sunt atât fabule, cât şi opere iniţiatice, copilul „descoperind” păsări şi mamifere, insecte şi reptile, dar, în primul rând câte ceva despre oameni. Apoi unele povestiri din INTEGRALA PROZEI SCURTE, unele piese din ANCADIERUL (fabulele –  în mod special). Dar şi FUNIA DE NISIP poate interesa şi din punct de vedere etic. La fel INTEGRALA AFORISMELOR, peste 10000 de gânduri, multe cu efect moralizator… Dacă trecem la treapta următoare, la estetic, aici avem o cu totul altă ierarhie. Aş pune la loc de frunte, romanul CICATRICEA, pe care îl consider prima mea biruinţă literară certă (şi asta nu pentru că a obţinut patru premii literare importante, între care şi cel al Uniunii Scriitorilor – Filiala Iaşi), apoi volumul de versuri ANCADIERUL, care a strâns deja aprecieri dintre cele mai elogioase din partea unor personalităţi de prim rang,  INTEGRALA PROZEI SCURTE şi INTEGRALA AFORISMELOR, iar dintre cărţile de critică, evident cele dedicate fantasticului. În ceea ce priveşte transcendentalul (religiosul, metafizicul), aici aş spune că ANCADIERUL şi CICATRICEA sunt pe primul loc, pentru cutezanţă, perseverenţă, imaginar, fantezie, uitare de sine şi multe altele…