URSUL – ilustratie de George Romila

U, u
URSUL

Când ursoaica si-a vazut puiul ucis de-o masina,
N-a mai avut zi, n-a mai avut lumina
Si-a început sa sfâsie, urlând de nebuna,
Lacrimi de stele, razele de luna
Si tot nu s-a linistit.
Asa ca-ntr-un asfintit
A început sa rupa cu dintii si ghearele
Padurea în care tremurau caprioarele,
Copacii care, cu ramurile,
Nu i-a oprit de la moarte neamurile;
Ca si-n vara trecuta, prin august, pe zece,
A gasit-o pe soru-sa, rece,
Tot pe sosea, tot pe drum asfaltat,
Fie drumul în veci blestemat!
Iar ursul batrân si-ntelept
Are-o durere mare în piept:
„În steme de burguri eram pâna mai ieri,
Iar astazi ne zic doar ursi gunoieri…”