CORNEL PAIU: În copilărie cine vă spunea poveşti? Şi care personaj de poveste v-a fascinat copilăria? Aveţi, chiar şi astăzi, o poveste preferată?

LUCIAN STROCHI Bunica din partea tatei, Vera. Amesteca, într-un mod unic, minunat şi tainic, poveşti de Fraţii Grimm cu basme ruseşti sau africane, chinezeşti sau româneşti, cu opere celebre sau mai puţin cunoscute, din care reţineam pe Gulliver, pe Robinson Crusoe, pe Motanul încălţat, pe Fram, ursul polar, pe Stan Păţitul, pe Pinocchio lui Carlo Collodi sau pe Buratino lui Alexei Tolstoi, multe din cărţile lui Jules Verne,precum şi 1001 de nopţi. Trebuie însă să mărturisesc că, de pe la cinci ani, învăţând singur să citesc, mi-am ales singur poveştile… La un moment dat, bunica mă punea ea să-i spun poveşti, spunând că nu poate adormi, dacă nu ascultă o poveste. Îi spuneam poveşti şi bunica mă plătea, cumpărându-mi o carte în fiecare săptămână. Dar lucrurile nu erau deloc simple: când „repertoriul” meu s-a terminat, a trebuit să inventez poveşti… proprii, îmi făcusem chiar o schemă, înaintea lui V. I. Propp descoperisem „funcţiile” în basm şi dezvoltam basmele fractalic. Tot ce se întâmpla era un basm, tot ce citeam era un basm. Aşa că printre eroii de basm regăseam, într-un imaginar al meu, eroi precum Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, dar şi Emilian Pugaciov, Terente, Toma Alimoş, Meşterul Manole, Gruia,  „eroi utecişti” precum Vasile Roaită, Olga Bancic, Donca Simo, Filimon Sârbu, Zoia Kosmodemianskaia şi fratele ei Şura, eroii din „Tânăra gardă”,  Habarnam şi prietenii lui, între care şi Pioneza, eroi de epopee precum Ulise, Sigfried, Roland, Achile, scriitori precum Eminescu sau Creangă, personaje precum Gargantua şi Pantagruel, dar şi Tartarin din Tarascon, Don Quijote, Hamlet, Ulenspiegel… Intra în această nesfârşită serie şi obiecte precum năframa, peria, bâta năzdrăvană, apoi personaje „auxiliare” precum albinele, furnicile, unele animale precum calul, câinele, vulpea, ursul… Povestea mea preferată rămâne TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE ŞI VIAŢĂ FĂRĂ DE MOARTE, scriere pe care o consider o operă majoră a umanităţii.