CORNEL PAIU: Dar cele mai distincte voci poetice din literatura română, creatoare de şcoală, deschizătoare de drumuri?

LUCIAN STROCHI: Întrebarea e perfidă, întrucât nu întotdeauna cele mai „distincte voci poetice” sunt şi „creatoare de şcoală” şi mai ales „deschizătoare de drumuri”. Unificând însă întrebarea – despicată ca o limbă de balaur – îi voi reţine pe: Ion Heliade Rădulescu, primul poet român cosmic, creator de direcţii; Alecsandri, cel care scrie primele pasteluri, dar şi deschide primele „drumuri”, „pârtii” în poezia română, valorificând doina, balada, blestemul, poemul epic; Coşbuc, cel care realizează  prima monografie spirituală a satului românesc; Arghezi, cel care valorifică sublim valenţele urâtului, dar şi cel care ne dă tulburătorii săi psalmi; Blaga, un poet total, cu care s-ar putea mândri orice literatură mare a lumii; Bacovia, cel care a esenţializat cuvântul, făcându-l, din literă, sunet şi culoare; Barbu, un poet nepereche, tulbure ca o mlaştină balcanică şi limpede ca un cristal de cuarţ; Nichita Stănescu, cel care descoperă necuvântul;  Marin Sorescu, poetul care ne face mai inteligenţi, aproape fără voia noastră; Adrian Păunescu, vultur român plutind peste stadioane, tunet unic şi poet solar; Ion Gheorghe, cel care reabilitează piatra şi ţăranul, istoria şi cuvântul; Ioan Alexandru, poet orfic, unul dintre cei mai mari poeţi metafizici din lume; Leonid Dimov, poet uriaş, cu adevărat inimitabil; Radu Stanca, cel care redescoperă baladescul şi îl proiectează aproape solar; Radu Gyr, o voce tragică, pură, nepământeană…

CORNEL PAIU: Dar din literatura universală?

LUCIAN STROCHI: Conrad Aiken,  Rafael Alberti, Mario de Andrade, W.E. Auden, Jorge Luis Borges, Luis Cernuda, e.e.cummings, Emily Dickinson, Carlos Drumond de Andrade, Serghei Esenin, Robert Frost, Federigo Garcia Lorca, Jorge Guillen, Nazim Hikmet, Vladimir Maiakovski, Antonio Machado,  Edgar Lee Masters, Henri Michaux , Constantinos Kavafis, Vladimir Holan, Velemir Hlebnikov, Aligheri Dante, Ezra Pound, T.S. Eliot, Homer, Victor Hugo, A. S. Puşkin, Eugenio Montale, Giuseppe Ungaretti, Alfred de Vigny, Arthur Rimbaud, Charles Baudelaire,  Rainer Maria Rilke, Fernando Pessoa, Boris Pasternak, Odisseas Elitis, Homer, Umberto Saba, Carl Sandburg, Ghiorghios Seferis, Guillaume Apollinaire, Wallace Stevens, Basho, Tagore, Dylan Thomas, Ivan Goll, Jules Superville, Giuseppe Ungaretti, Cesar Vallejo, Georg Trakl, William Burler Yeats, William Shakespeare, François Villon, Delmira Agustini, Evgheni Evtuşenko, Robert Rojdestvenski, Bella Ahmadulina, Elisabeta Bagreana, Anna Ahmatova, Francesco Petrarca, Gottfried Benn, Pablo Neruda. După cum observi, majoritatea sunt poeţi din secolul XX, dar nu am putut trece peste câţiva poeţi uriaşi din alte secole. Pe toţi aceştia i-am citit, pe cât posibil, şi în original. Aşa m-a învăţat Doamna Zoe Dumitrescu-Buşuleanga. Apăreau la noi cândva câteva colecţii, precum „Orfeu” şi „Poesis”, care publicau ediţii bilingve. Am în casă, în biblioteca mea, poezie în toate limbile Europei. În cel puţin două cazuri, Elitis şi Montale, am anticipat primirea, de către aceşti poeţi formidabil, a premiului Nobel. Sigur, lista pe care ţi-o propun este incompletă, lipsesc nume mari din ea, dar şi aşa este uriaşă. Într-o vreme ştiam măcar câte o poezie din aceşti poeţi. Acum, dacă mai ştiu câte un vers răzleţ, dar poate fundamental.