CORNEL PAIU: Dacă aţi considera că aveţi ceva de corectat la trecutul dvs., şi vi s-ar oferi această oportunuitate, ce aţi vrea să corectaţi?

LUCIAN STROCHI: Cineva spunea că istoria nu se scrie cu „dacă”. În teza mea de doctorat despre fantastic, tratez şi problema ucroniei şi a utopiei. Ucronia este o istorie alternativă, o evocare imaginară a unui timp istoric (termenul apare în 1857, an în care Baudelaire edita FLORILE RĂULUI şi îi aparţine lui Charles Renouvier). Utopia a fost inventată de Thomas Morus care e de fapt titlul operei sale fundamentale, UTOPIA. (u, ca şi a, ca prefix înseamnă „fără”). Dacă nu m-aş fi născut în România, la 23 iulie 1950, aş fi fost cu siguranţă altcineva, poate mai valoros sau nu, dar turnat în aceleaşi tipare psihosomatice. (Asta dacă aş fi avut aceiaşi părinţi!). Dacă aş putea interveni în trecutul meu, mi-aş gestiona mai bine timpul. Am regretat proasta gestionare a timpului în 1996, când aveam doar trei cărţi tipărite şi când nu ştiam dacă voi supravieţui sau nu unei operaţii majore. De atunci m-am schimbat fundamental, muncesc mult mai mult, gândesc altfel, privesc cu alţi ochi lumea. De fapt, ţinând cont de faptul că am fost atunci mort câteva minute, mă întreb dacă nu cumva am reînviat, dacă nu cumva am altă vârstă decât cea oficială, dacă eu sunt eu sau altcineva care mi-a furat biografia şi identitatea. În rest n-aş schimbat mai nimic, chiar dacă am făcut multe prostii în copilărie. Eram copil, nu pui de înger. Să regret că am spart un geam sau că m-am bătut cu un băiat? Sau că    mi-am rupt pantalonii într-un gard? Aceste amintiri îmi aparţin şi ele îmi „asezonează” viaţa, fiind ingrediente absolut necesare.