CORNEL PAIU: Scriitorul/ omul Lucian Strochi şi-a strigat adevărul său sau numai l-a şoptit?

LUCIAN STROCHI: Pot spune că l-am rostit. Şi asta pentru că nu-mi plac excesele. Cred că a rosti este un verb suficient de demn şi de decent.

CORNEL PAIU: Suntem noi oamenii îndreptăţiţi să ne strigăm/ şoptim/ murmurăm/ îngânăm adevărul nostru?

LUCIAN STROCHI: Libertatea înseamnă şi dreptul de a opta. Poate că uneori ar trebui să strigăm, chiar să urlăm. A şopti, a murmura, a îngâna sunt mai mult verbe ale penitenţei, ale rugii, dar, desigur, uneori avem nevoie de ele. Şi asta nu doar în biserici, ci şi în munţi, pentru a nu provoca avalanşe…

CORNEL PAIU: Dar ce e adevărul? În definitiv, ce e adevărul? Întrebare, nu-i aşa, e cu adevărat celebră!

Cred că numai Dumnezeu poate răspunde corect la această întrebare. Sau poate nici el. Cu atât mai puţin eu. Dacă aş putea şti ce este adevărul, atunci aş ştii cuvântul care să lege şi să închege între ele lucrurile. Aş fi Dumnezeu. Sau poate că Dumnezeu este Adevărul…