CORNEL PAIU:Despre ce aţi scrie dacă, un timp determinat, aţi avea şansa să fiţi „cantonat” pe Tibet?

LUCIAN STROCHI: Refugiul, căci despre asta ar fi vorba, este important pentru orice scriitor, orice om de cultură în general. E vorba de o autocontemplare, de un bilanţ a ceea ce ai făcut, faci şi vei face, de un răgaz pentru a pregăti alte opere, alte valori etice, estetice sau transcendentale, de o izolare totală spaţială şi temporală. E timpul necesar pentru ca omida să devină fluture. Un stadiu al preoperei.. Tibetul adaugă acestei – voluntare sau nu – recluziuni o dimensiune tainică, ezoterică, un alt mod de a fi şi de a simţi. Tibetul e în noi şi poate fi şi o cameră dintr-un apartament, o cameră de hotel, o cabană, o colibă, o chilie, o celulă.