CORNEL PAIU:E drept, e cam prea milităresc termenul pe care l-am folosit, cel de „cantonat”… Mă gândesc că l-aş putea înlocui cu „rezident”; de unde şi întrebarea care urmează: Dacă ar fi să cereţi rezidenţă, unde aţi prefera să fie aceasta? Sensul întrebării, mult abstractizat e, desigur, voluntar.

LUCIAN STROCHI: Cel mai bine te simţi acasă. Cel puţin eu (re)simt acest lucru. Am călătorit mult, dar o vacanţă de mai mult de trei zile mă oboseşte, mă nelinişteşte, îmi creează un disconfort real. Prin urmare îmi cer rezidenţă la adresa mea de rezidenţă, de rezistenţă şi de reşedinţă, de reculegere.

CORNEL PAIU: Este scriitorul/ artistul un fel de călugăr laic, ca să zic aşa?

LUCIAN STROCHI: Poate fi şi invers: un laic religios, un sceptic mântuit. Oricum marile furtuni ale spiritului se nasc din tăcere. Dacă ne gândim la răbdare şi credinţă, da, scriitorul este un călugăr laic. Scrisul este ruga de fiecare zi a scriitorului.