CORNEL PAIU: Are scriitorul/ omul Lucian Strochi subterane fiinţiale?

LUCIAN STROCHI: Există resorturi necunoscute. Trist sau nu, nu ne cunoaştem nici pe departe limitele. Creierul uman nu e folosit (şi, într-un fel cunoscut) decât în proporţie de 5 la sută. Restul îl formează subteranele, rezervele.   Nu ne ştim bine nici limitele fizice. Nu ne putem dirija anumite procese fiziologice. Nu ne putem supune imaginarul, nu putem controla visul,  nu ştim cât de mult va dura documentarea, cât de corect va fi planul, schema, cât de mult vor conta şi costa rectificările. Toate acestea sunt subteranele mele şi ale multora dintre noi. Dar am şi limitele mele proprii, care ţin de vârstă, sex, structura psihică, tiparul fizic. La urma urmelor, nu mai sunt eu din şapte în şapte ani, atunci când toate celulele mi se reînnoiesc. Am inteligenţa să mă consider un sistem semideschis şi să nu am pretenţia că ştiu despre mine totul. Păşim peste o peşteră: ştim oare care va fi desenul ei, cotloanele, structura, labirinturile? Cum putem struni subconştientul?