Alb¹, în arlechin² un arlechin³,
Nu avea aer, glas, niciun suspin. ⁴
În timp, pe scenă evolua, senină,⁵
Cea mai frumoasă, mică balerină.⁶

Totul părea vechi, vetust şi desuet.⁷
Credeai că cea mai amplă piruetă⁸
E-o banală, scrâşnită giruetă,⁹
Nedemnă de versul unui grav poet.¹⁰

Doar arlechinul alb mai visa un dans¹¹
Nebun¹², ca o enormă, gigantică oră,¹³
Ca un nemaipomenit, unic balans¹⁴
În permanentă, mistică auroră.¹⁵

Visa iubind¹⁶: se stinsese lumina¹⁷
Şi peste toate căzuse cortina.¹⁸

Doar arlechinul alb mai visa un dans.

Lucian Strochi

ANCADA UNEI IUBIRI NEÎMPLINITE MINORE

 

¹Alb, – cu această ancadă intrăm într-o altă zonă a iubirii: iubirile minore, neînsemnate, parcă nedemne de a se numi iubiri. Atunci când am imaginat ancadele, am avut în vedere toate ipostazele iubirii, de la iubirea cosmică, religioasă, totală, androgină, până la iubirea minoră. La fel ca viaţa, iubirea poate exista în orice fiinţă. Alb apare de mai multe ori în ancade. Şi acum valoarea gramaticală este de adverb, semnificând o stare de spirit, accentul necăzând pe culoarea ca atare. În plus albul are câteva calităţi: întăreşte celelalte culori, poate fi contur pentru alte culori (ca şi negrul), poate fi lumină orbitoare, ce „ascunde” obiectele.

² în arlechin – cuvântul cheie al acestui text este arlechin. Şi asta din mai multe motive: prin arlechin înţelegem un primul rând un personaj comic din farsele italiene. Seria sinonimică e foarte bogată şi în general negativă: măscărici, bufon, clovn, pantin, paiaţă, saltimbanc, circusant, cabotin –  cu alte cuvinte un personaj periferic, care nu poate avea un sentiment înalt precum iubirea. Mai mult sintagma „în arlechin un arlechin” duce la acele păpuşi ruseşti ce intră una în cealaltă, anulându-şi pe rând identitatea. Expresia  „în arlechin” se referă la alte două accepţii ale termenului: „fiecare din cele două coloane laterale care formează deschiderea unei scene, culisă”. Dar tot arlechin este „fiecare din reflectoarele laterale din faţa scenei”. Cu alte cuvinte impunerea unei iluzii..

³un arlechin, – arlechinul, fiind un personaj din commedia dellˊarte improviza, deci era incapabil să-şi joace un rol fix, de amorez de exemplu. În plus arlechinul purta mască (masca ascunde o identitate) şi era îmbrăcat pestriţ (pestriţul-din cauza indeciziilor culorii nu e agreat de nimeni. A se vedea şi expresia românească „a avea maţe pestriţe”). Totul pare a fi construit pentru a împiedica o iubire, sau, în cel mai bun caz, a o împinge în derizoriu.

⁴Nu avea aer, glas, niciun suspin. – ambiguitate: negaţiile accentuează imposibilitatea comunicării (iubirea înseamnă şi comunicare), dar poate fi şi expresia unei înalte emoţii, provocate de un sentiment foarte puternic, cum e dragostea.

⁵În timp pe scenă evolua, senină, –  emoţiei arlechinului din versul anterior i se opune acum, antitetic, seninătatea iubitei ce evoluează pe scenă (joacă, interpretează un rol, este un personaj, nu are deci identitate proprie)

⁶Cea mai frumoasă, mică balerină. – aflăm acum şi obiectul dragostei arlechinului: mica balerină. Versul conţine atât duioşia sentimentului arlechinului, cât şi ideea de fragilitate.

⁷Totul părea vechi, vetust şi desuet. –  apare în ancadă o altă voce, cea a unui narator, aparent obiectiv, indiferent la sentimentele arlechinului. Acest catren e construit şi el cu valori negative.

⁸Credeai că cea mai amplă piruetă – e vorba desigur de „pirueta” micii balerine. Pentru o clipă avem impresia că ne aflăm într-o lume cu dimensiuni normale, amplu cu mic conciliindu-se, fiind o medie aritmetică a normalului.

⁹E-o banală, scrâşnită giruetă, – vers care contrazice violent pe precedentul. Ampla piruetă e banală, adică inutilă, este scrâşnită, (dansul clasic presupune o linişte absolută, numai muzica baletului auzindu-se); girueta este un obiect care măsoară direcţia şi intensitatea…vântului, fiind deci inutilă unui act artistic, unei iubiri.

¹⁰Nedemnă de versul unui grav poet. – interpretarea balerinei nu e deci un act artist şi, prin urmare, e nedemnă pentru versul unui poet grav.

 

¹¹ Doar arlechinul alb mai visa un dans – forţa iubirii îi permite în acest catren arlechinului să reconsidere totul, întreaga scenă, dând o dimensiune hiperbolică mişcării. Ea devine un dans

¹²Nebun, – adică ieşit din contingent, din comun, din regulile prea fixe ale unei societăţi rigide

¹³ca o enormă, gigantică oră,-  acum mişcarea devine enormă, ajungând timp (gigantică oră)

¹⁴Ca un nemaipomenit, unic balans – mişcarea nu e doar circulară, ci şi una ondulatorie, amplificând impresia de unicitate a dansului

¹⁵În permanentă, mistică auroră. – spaţiul devine în acest caz lumină magică, mistică auroră. Aluzie şi la aurora boreală ce ne apare uneori, prin falsurile ei multicolore, un dans cosmic, fantastic.

¹⁶Visa iubind: – iubirea e un vis; în vis totul e posibil, orice iubire. A visa e verbul care reabilitează totul, iubirea devine posibilă, chiar magică. Concluzia e clară în acest distih: Oricine are dreptul să viseze. Oricine are dreptul să iubească.

¹⁷se stinsese lumina – dar orice vis trebuie să aibă un sfârşit şi, în logica textului, el trebuie să fie trist.

¹⁸Şi peste toate căzuse cortina. – povestea de dragoste nu e decât o iluzie, o scenă, o secvenţă  dintr-un spectacol al lumii…