CORNEL PAIU: Dacă v-aţi fi „născut” în alt regn, ce aţi fi vrut să fiţi?

LUCIAN STROCHI: Dacă ar fi să aleg câte o reprezentare pentru fiecare regn, aş alege: pentru geologic – o floare de mină, un cuarţ impur, cristalizat perfect, poate un ametist; pentru vegetal, aş ezita între trandafir şi un conifer milenar; pentru regnul animal – aş opta pentru tigru, iar pentru regnul regnurilor aş vrea să fiu om. Un om liber şi când spun asta mă gândesc că liber cu adevărat e omul care nu e sclav, dar nici nu are sclavi. Dacă acceptăm şi regnul imaterial, atunci aş vrea să fiu idee şi lumină, iar pentru regnul material, pulbere de stea.

CORNEL PAIU: Dacă aţi fi o apă, care ar fi aceea? Dar un munte? Dar o câmpie? (Să întreb şi podiş?…) 

LUCIAN STROCHI: Continuând jocul propus (un copil m-ar depăşi aici cu siguranţă), mi-aş dori să fiu o apă curgătoare, rece, încât să fiu băut(ă) de un drumeţ însetat, să răcoresc obrajii unei fete, călduţă, să pot fi apa în care se botează un prunc şi fierbinte, abur chiar  – pentru a mişca lucrurile (forţa aburului!) sau pentru a steriliza instrumentele medicale. Metaforic vorbind, mi-aş dori să fiu apă vie şi apă moartă, să pot învia oameni şi cuvinte, să încheg cuvinte sau lucruri. Mi-aş dori să fiu un munte vrăjit, dar accesibil minţii, inimii şi piciorului, lăcaş de zei şi mai ales de oameni şi de animale. Câmpiile nu m-au atras niciodată, dar dacă ar trebui să aleg, aş alege câmpia Nilului. Podişul rămâne cum am stabilit: Tibetul!