Îngândurat¹ te caut încă cu-ndârjire²
Prin orice cotlon³ hârb ciobit de amintire⁴
Prin stemele trufaşe prin nobile scuturi ⁵
În incredibile aripi de păsări fluturi ⁶

Te caut printre sfinte⁷ – nu te găsesc nicicum⁸
Printre femei uşoare⁹  – nu te găsesc deloc ¹⁰
Te caut în cenuşa unui rug¹¹ sau casnic foc¹²
Nu te găsesc în jar¹³ nu te găsesc în fum¹⁴

Prin litere te caut¹⁵ şi prin dulci cuvinte¹⁶
Printre zeiţe¹⁷, nimfe¹⁸, zâne¹⁹ sau silfide²⁰
Prin zâmbete complice²¹, prin beznă²² şi minte²³
Prin ucigaşă ură²⁴, prin priviri perfide²⁵

Şi totuşi eşti aievea prea limpede icoană²⁶
Şi căutarea mea nu-i doar ciudată toană²⁷

Prin litere te caut şi prin dulci cuvinte

Lucian Strochi

Ancada iubitului ce-şi caută încă iubita

 

¹Îngândurat –una dintre cele mai tensionate ancade. Îndrăgostitul iubeşte, dar nu îşi cunoaşte iubita. Ea e deocamdată o proiecţie a unei dorinţe, un gând printre gânduri.

²te caut încă cu-ndârjire – te caut e un verb care se repetă, o anaforă în jurul căreia se grupează fascicular căutările, locurile unde ar putea fi găsită iubita. E un joc dintre real şi imaginar, tensionat, dramatic.

³Prin orice cotlon – cotlonul poate să fie şi cel al minţii sau al sufletului. Seria sinonimică e mare: colţ, ungher, cot, firidă, ocniţă, vizuină, bârlog, nişă, intrând. E legat ideatic de ascunzătoare, de adâncitură, dar şi de loc tainic.

⁴hârb ciobit de amintire –hârbul este o spărtură, un vas vechi, adesea spart, dar şi –figurat -un boşorog, un bătrân ramolit etc. Evident e vorba de o plonjare în amintiri: ciobul presupune sticlă, oglinda; el este ascuţit, este un colţ (de fiară), tăios, „sângerând” amintirea, făcând-o astfel impermeabilă, opacă.

⁵Prin stemele trufaşe prin nobile scuturi  –registrul se schimbă, căutarea se face acum în clasele înalte, cu steme heraldice; scuturile pot trăda şi ele o familie, o persoană chiar, putând fie o stemă vorbitoare, fie însemne clare pentru un cunoscător.

⁶În incredibile aripi de păsări fluturi  – în ultimul vers al catrenului, registrul imagistic se schimbă din nou; zona de căutare este văzduhul, cerul (adică îngerii, madonele) sau frumuseţea incredibilă, pură, aşa cum e cea de pe aripi de fluturi.

⁷Te caut printre sfinte – puritatea şi frumuseţea pot duce la sfinte, idealul suprem de curăţenie sufletească, trupească şi  de jertfă.

⁸nu te găsesc nicicum  – căutarea nu se soldează cu succes, semn că iubita nu se găseşte în acest nivel.

⁹Printre femei uşoare  – în disperare de cauză, îndrăgostitul coboară în registrul cel mai de jos; culmea, uşoare desemnează tocmai această realitate deloc idealizată.

¹⁰nu te găsesc deloc  –nici aici căutarea nu se soldează cu o reuşită.

¹¹Te caut în cenuşa unui rug – e vorba de arderea unei eretice sau, conotativ, de o iubire acum stinsă.

¹²sau casnic foc –un refugiu posibil pentru o iubită ar putea fi căminul, familia, nu ştim dacă pentru o tânără neştiutoare sau pentru o femeie deja căsătorită.

¹³ Nu te găsesc în jar – ambiguitate, jarul aparţinând desigur focului, dar şi privirii; pe un alt plan, jarul e un foc care se poate reaprinde oricând

nu te găsesc în fum¹⁴ –jarul şi fumul sunt comune atât rugului, cât şi casnicului foc; în acelaşi timp ele sunt, prin urmele lor, proba unei umanităţi , dar şi a unei iluzii. Cu alte cuvinte, jarul şi focul trădează o prezenţă umană, dar nu ştim timpul şi, mai ales, identitatea persoanei.

¹⁵Prin litere te caut –registrul se schimbă din nou, după ce realitatea şi iluzia nu au dus la nici un rezultat. Căutarea va continua, într-o metarealitate care este cea a scrisului. Scrisul e o probă, scrisul trădează, dar şi derutează.

şi prin dulci cuvinte¹⁶ –iubirea ar presupune cuvinte alese, un limbaj aparte, ritualic, cu dulci cuvinte. Sau, poate, dulcile cuvinte nu sunt altceva decât minciuni, deturnări, travestiuri etc.

¹⁷Printre zeiţe, – plecând din realitatea scrisului putem intra în idealitatea mitului, femeia iubită putând fi zeiţă.

¹⁸nimfe, – enumerarea cuprinde posibilităţile, ipostazele unei apariţii (nu ştim dacă reale sau imaginare). Nimfele sunt „genii ale naturii”, fecioare frumoase şi erau de mai multe categorii: oceanide, nereide şi naiade, (nimfe ale apelor), oreade (nimfe ale munţilor), driade şi hamadriade (nimfe ale pădurilor). Erau iubite de zei (Zeus, Apollo, Hermes, Dionis). Printre nimfele celebre: Echo (vezi povestea ei de dragoste cu Narcis), Galateea (îndrăgostită  de Acis), Calypso (în relaţie cu Odyseus). Am folosit termenul din trei motive: sanctuarele nimfei erau izvorul, copacul, stânca, fântâna, adică puteau fi practic oriunde, de aici şi sensul căutării; erau „dispuse” la dragoste; sunt o alternativă mai apropiată de oameni decât zeiţele.   Există şi o explicaţie lingvistică: „nymphicus” provine din greacă şi înseamnă mireasă.

¹⁹zâne –la fel ca nimfele şi zânele sunt semidivinităţi feminine, de cele mai multe ori nominalizate atributiv, indicându-i-se funcţionalitatea sau apartenenţa (zâna florilor, zâna munţilor, zâna albinelor). Zânele sunt prezente în folclor, în basm şi sunt de două categorii: bune şi rele.

²⁰sau silfide – se remarcă, pe lângă diversitatea „ofertei” şi o geografie a apariţii feminine. Zeiţele aparţin Greciei, Zânele  – folclorului (inclusiv celui românesc), Nimfele, naturii în general (apă, stâncă, pădure etc.), iar Silfidele, mitologiei popoarelor germanice, fiind duhuri aeriene feminine, foarte uşoare, subţiri şi fragile ( idealuri ale unei iubiri romantice). Silfidele sunt însă şi coleoptere, hrănindu-se cu cadavre (aluzie la o defunctă iubire).

²¹Prin zâmbete complice, – dacă enumerarea precedentă, găsea în idealitate chipuri de femei, acum căutarea devine una şi mai disperată, dar şi mai subtilă, devenind un exerciţiu de recunoaştere după semne vagi, contradictorii (zâmbete complice). Dar zâmbetele complice pot aparţine şi spectatorilor, amuzanţi de zadarnica zbatere a îndrăgostitului.

²²prin beznă – evident, întunericul  (bezna) îngreunează şi mai mult căutarea. A se observa faptul că bezna e întunericul la… feminin, deci se justifică într-un fel căutarea.

²³ şi minte–mintea este domeniul cel mai greu de cucerit, locul unde căutarea e cea mai grea (şi datorită minţii care are o structură labirintică, adesea contradictorie, laxă)

²⁴Prin ucigaşă ură, – îndrăgostitul este totuşi un iniţiat, un insider; el ştie că iubirea se poate ascunde şi în ură.

²⁵ prin priviri perfide – privirile perfide pot fi cele ale altor femei, neglijate, ignorate în căutare.

²⁶Şi totuşi eşti aievea prea limpede icoană –distihul conţine o rezolvare interesantă, icoana fiind o sumă a celorlalte posibilităţi. Aluzie poate şi la donna angelicata.

²⁷Şi căutarea mea nu-i doar ciudată toană  – după atâta căutare, rămâne bucuria găsirii, de fapt a regăsirii.  Ancada impresionează prin această stăruinţă neobişnuită a iubitului, care nu dezarmează, deşi căutarea lui pare şi este descurajantă până spre final. E una din ancadele mele preferate…