CORNEL PAIU: Continuând ideea cu deschiderea către experiment… Aţi scris vreodată un eseu dedicat unei litere?

LUCIAN STROCHI: Da. Am scris chiar şi o piesă de teatru despre litere. A fost jucată chiar pe scena T.T.-ului, iar una din interpretele din clasa a IV-a a fost… Nora Covali. Mă fascinează îndeosebi A, S, L, V, T. Eu văd în litere adevărate istorii, reale sau apocrife, reprezentări. „A” de pildă vine de la „alef” care înseamnă „bou”. Numai că primul a se scria ca un „V”. „V” însemna coarnele boului. Numai că boul a fost ucis cu un cuţit. Aşa a apărut „A”, mai întâi culcat, reprezentând boul ucis. Apoi drept, aşa cum îl ştim. „S”, litera numelui meu, imaginează mişcarea şarpelui, semnul lui. Am, printre proiecte, un roman care se numeşte „Semnul şarpelui”. E un „semn” dublu: „S” şi „două puncte” (:), urmele muşcăturii şarpelui. Sau două puncte, atrăgându-ne atenţia că urmează ceva. „L” e semnul prenumelui meu, dar şi a unghiului drept, care a fost descoperit de oameni (curbele îi aparţin lui Dumnezeu). Despre V am mai discutat ceva mai devreme, dar e şi semnul victoriei. Iar „T” este prima cruce, crucea pe care a fost răstignit Iisus. Dar şi semnul arborelui vieţii.

CORNEL PAIU: Dacă ar fi să scrieţi un minieseu spontan despre, să spunem, litera „W”, cum ar fi acesta?

LUCIAN STROCHI:  Primul gând e legat de… www, care e abrevierea lui „world wide web” (pânza pe păianjen). Lumea informaţională, în totalitatea ei. Îţi dai seama ce eseu se poate scrie pe tema asta? Apoi W e M întors: alte interpretări, poate V în modul. Dar W mai înseamnă dublă victorie, multiplicare, infinit, unire, e semnul unei puternice mărci de maşini… Într-un film, patru palmieri în formă de W, indicau locul unei comori. Dar pentru mine W mai înseamnă Windows, Wizard, Wonderful şi Wikipendia… Un „careu magic” de la care poate pleca un eseu…