Iubirea-i cea mai veche dintre teme,¹
E înălţată-n imnuri² şi în steme,³
Până şi zeii trufaşi i se-nchină:⁴
Iubirea e lumină din lumină.⁵
Pentru iubire s-a băut cucută,⁶
Iubirea ţine clare şi deschise,
Iertări⁷ şi cele mai lucide vise.⁸
Iubirea e, când vrea, durere mută.⁹
În numele iubirii¹⁰, s-a purtat război,¹¹
Pentru domniţe,¹² poate pentru Domnul, ¹³
În numele iubirii, fierul îl îndoi, ¹⁴
Şi se-opreşte, leneş, metronomul. ¹⁵
Căci totul se roteşte în iubire:¹⁶
Iubirea e o viaţă peste fire.¹⁷

Iubirea-i cea mai veche dintre teme.¹⁸

  Lucian Strochi

ANCADA IUBIRII PESTE FIRE

¹Iubirea-i cea mai veche dintre teme,  – tema este aspectul general prezentat într-o operă de artă. Temele sunt foarte puţine: natura, destinul, iubirea, timpul, labirintul. Singura supratemă este iubirea, întrucât le înglobează pe toate celelalte. Iubirea influenţează natura, modifică destinul unui om, modifică valorile temporale. Subtemele sunt inferioare temelor: de exemplu o subtemă a naturii este pădurea; la rândul ei, pădurea generează motive literare: copacul, frunza, zeităţile pădurii etc. Iubirea e cea mai veche dintre teme întrucât ea a existat chiar înaintea artei sau a conştiinţei, a contemplaţiei, a descoperirii condiţionărilor umane de tot felul.

²E înălţată-n imnuri – imnul este un cântec solemn, religios, pentru a proslăvi zeităţi, figuri istorice, sportivi, eroi naţionali.   Hymnos însemna la origini (gr.) cântec de laudă. Imnul este o poezie lirică închinată unei personalităţi, idei măreţe, unui sentiment nobil, unei ţări. Prin extensie, iubirii sau iubitei. Imnul are o invocaţie şi o  evocare. Evocarea reliefează sentimentele eului liric.

³şi în steme,- stema este un ansamblu complex al stemelor distinctive, simbolice şi alegorice care alcătuiesc blazonul unei persoane, localităţi, stat, instituţii, care exprimă atributele şi elementele care privesc istoria, vechimea sau originea. Heraldica stabileşte elementele componente ale următoarelor categorii: scut, figuri heraldice şi elementele exterioare ale scutului. A ridica iubirea în steme înseamnă a o înnobila, a o recunoaşte, a o putea descrie. O figură heraldică poate şi săgeata străpunsă de o inimă, sau o inimă pur şi simplu, inima fiind considerată „sediul iubirii”.

⁴Până şi zeii trufaşi i se-nchină:– zeii, îndeosebi cei din Olimp, erau extrem de „sensibili” la dragoste. Poate din această cauză, ca o scuză, a apărut, Eros (Cupidon, Amor), copilul cu arcul cu săgeţi, ce trăgea la întâmplare, lovind zei şi zeiţe, „otrăvindu-i” cu dragoste. De iubire nu a scăpat nici Zeus sau soţia sa Hera. Tatăl lui Eros este incert  (Hermes, Ares sau chiar Zeus) iar mama e Afrodita. Deşi copil, Eros era unul dintre cei mai temuţi zei.

⁵ Iubirea e lumină din lumină. – expresia lumină din lumină se foloseşte îndeosebi pentru a releva iubirea divină. E folosită şi pentru a hiperboliza puritatea luminii, deci a dragostei.

⁶Pentru iubire s-a băut cucută, -vers ambiguu. Nu ştim la cine se referă: la îndrăgostiţii care   s-au sinucis din dragoste, bând un extras din rădăcină de cucută (Conium maculatum), la Socrate care s-a sinucis iubindu-şi prea mult libertatea ideilor, dar şi pentru a fi iertat de iubirea prea apropiată pentru anumiţi elevi ai săi, la faptul că, precum iubirea, cucuta poate fi un medicament eficace? Sau poate toate la un loc?

Iubirea ţine clare şi deschise,

⁷ Iertări –nu există iubire adevărată fără iertare. Iertarea este un atribut al iubirii. De fapt, pentru doi îndrăgostiţi, certurile şi iertările fac parte dintr-un scenariu al iubirii.

⁸şi cele mai lucide vise.  –iubirea  este un vis lucid. O definiţie frumoasă a iubirii. Aluzie şi la iubirile din vis, o caracteristică a poeziei eminesciene (şi nu numai).

⁹Iubirea e, când vrea, durere mută. –iubirea înseamnă jubilaţie, bucurie, dar şi tăcere, suferinţă, durere mută

¹⁰ În numele iubirii,

¹¹s-a purtat război, – cel mai adesea  nu pentru iubire, ci pentru mâna vreunei prinţese, ce ar fi rezolvat o problemă politică între două state, inamice la un moment dat (Spania şi Anglia, Austria şi Franţa etc). S-ar putea să fie vorba şi despre războiul sfânt la Ioanei dˊArc, acolo fiind vorba de iubirea de patrie.

¹² Pentru domniţe, – aluzie la Cruciade;  cavalerul pleca la război şi pentru inima domniţei care îl aştepta credincioasă acasă, în castel.

¹³ poate pentru Domnul, – e vorba de războaiele sfinte purtate în numele iubirii faţă de Dumnezeu.

¹⁴În numele iubirii, fierul îl îndoi, – iubirea îţi dă puteri nebănuite, un voinic poate îndoi cu forţa sa neobişnuită o potcoavă; îndoirea fierului este o probă de bărbăţie, de voinţă şi de putere.

¹⁵Şi se-opreşte, leneş, metronomul. – Metronomul este un aparat  care reglează şi măsoară prin ritmul său egal, muzica, versul, ritmul cardiac. Iubirea „dereglează” un asemenea aparat, pentru că este imprevizibilă, de nestăpânit, imposibil de turnat în tipare temporale, sonore sau vizuale.

¹⁶Căci totul se roteşte în iubire: – o altă definiţie a iubirii: iubirea este o rotire imensă, un vârtej căruia nu-i scapă nimic. Aluzie poate şi la forma de spirală a universului.

¹⁷Iubirea e o viaţă peste fire. – cuvântul fire este extrem de greu de tradus, întrucât are foarte multe accepţii: natură înconjurătoare, lume, structură psihică şi morală a unei fiinţe, caracter, temperament, minte, cuget, cumpăt, structură, umoare, duh, inimă, obicei, obişnuinţă. Curios sau nu, iubirea se poate cupla cu toate aceste accepţii, adevărul metaforei nominale rămânând valabil.

¹⁸Iubirea-i cea mai veche dintre teme.  – această ancadă este un imn al iubirii, atoatestăpânitoare.