Îngerii te poartă sub a lor aripă ¹
Şi timpu-şi năruie, clipă după clipă.²
Pentru tine înfloresc florile de crin³,
Mitul în tine creşte darnic⁴ şi-androgin.⁵
O, cu tine domnul a făcut risipă⁶
Şi te-a întrupat ca roză albă, fără spin,⁷
Cioplindu-te în albastru, în cer senin,⁸
Da, în tine frumuseţea saltă, ţipă.⁹

El, Creatorul, te-ar fi dorit tulipă, ¹⁰
Te-a mângâiat prea calm, ca tandru caolin.¹¹
Nu a lucrat vrăjmaş, aprins, ascuns-n pripă,¹²
Te-a căutat, visând, în lemnul de măslin.¹³
Şi, pentru toate aceste frumuseţi mă-nclin,¹⁴
În veacu-acesta, voluptuos şi bizantin.¹⁵
Te-a căutat, visând, în lemnul de măslin.

Lucian Strochi

ANCADA  IUBIRII DARNICE ŞI ANDROGINE  

¹Îngerii te poartă sub a lor aripă – ambiguitate: îngerii pot fi imaginaţi ca nişte păsări care îşi ocrotesc puii, iubita fiind un pui de înger. O altă imagine ar fi aceea în care îngerii susţin în aer sau însoţesc iubita. Legat de un sens figurat, îngerii ocrotesc iubita şi implicit iubirea, care devine prin puritatea ei, divină, angelicată.

²Şi timpu-şi năruie, clipă după clipă.  – iubirea e cea care poate singură nărui timpul, atât prin clipa devenită eternitate, cât şi  prin ideea de continuitate prin perpetuare, prin repetiţie.

³Pentru tine înfloresc florile de crin,  – vers galant, din recuzita trubadurilor. Iubita e lumina, ploaia binefăcătoare. Conotativ, prin puritatea şi inocenţa ei, iubita înfloreşte crinul, floarea albă a inocenţei şi a purităţii.

⁴ Mitul în tine creşte darnic- iniţial scrisesem dornic, ideea de tensiune, dor, fiind  apoi abandonată în favoarea unei dezvoltări fractalice (darnic) a mitului, care mi s-a părut o idee mai generoasă.

⁵ şi-androgin. – consider mitul androginului cel mai frumos şi emoţionant mit de dragoste, alături poate de cel al lui Pygmalion şi al Galateei.

⁶O, cu tine domnul a făcut risipă  – rezolvare ingenioasă, un termen negativ (risipă) devenind pozitiv, chiar generos.

⁷Şi te-a întrupat ca roză albă, fără spin, – primul trandafir a fost alb, fără spini – spun legendele.

⁸ Cioplindu-te în albastru, în cer senin, Am mai discutat despre albastru, în precedenta ancadă. Am putea adăuga acum că albastrul este şi  culoarea dorului, unele flori albastre numindu-se chiar nu-mă-uita . Numai Dumnezeu poate ciopli în albastru, poate concretiza un abstract într-o asemenea măsură.

⁹Da, în tine frumuseţea saltă, ţipă. – verbele saltă, ţipă nu pot fi legate aparent de frumuseţe. Dar frumuseţea agresivă poate accepta asemenea verbe, care ne scot din indiferenţă, nepăsare, inerţie.

¹⁰ El, Creatorul, te-ar fi dorit tulipă, – o altă metaforă floricolă. Laleaua a fost multă vreme cea mai scumpă floare: este o floare cu infinite culori şi forme. Este o floare arhetipală, forma sa fiind ideală. Forma de cupă poate sugera şi alte trimiteri, chiar spre Graal.  

¹¹ Te-a mângâiat prea calm, ca tandru caolin. – o comparaţie care evidenţiază calitatea deosebită a iubitei. Ea este alcătuită, ca orice femeie, din lut, numai că în cazul de faţă lutul este unul special, caolinul fiind un lut mult mai preţios, fiind materia primă din care se obţine porţelanul.

¹²Nu a lucrat vrăjmaş, aprins, ascuns-n pripă, – spre deosebire de alte întrupări misterioase, tainice, adesea inexplicabile, acum Dumnezeu concepe şi alcătuieşte iubita pe îndelete, calm, într-o senină contemplare, rezultatul fiind capodopera, fiinţa perfectă, femeia înger.

¹³ Te-a căutat, visând, în lemnul de măslin. –măslinul este un arbore contorsionat. Pentru a se ajunge la perfecţiunea senină, la formele perfecte, trebuie trecut prin dramatic. Dar măslinul este şi simbolul păcii, prin ramura de măslin, dar şi al prosperităţii, Atena câştigând cetatea ce avea să-i poarte numele, dăruind măslinul, în disputa cu Poseidon care venise şi el cu un dar tentant. Visul apare ca fiind un domeniu, practic infinit, al căutării.

¹⁴ Şi, pentru toate aceste frumuseţi mă-nclin, – iubita apare iubitului ca având o sumă de calităţi, de frumuseţi, în parte evidenţiate în ancadă, dar, cea mai importantă calitate, derivă din faptul că iubita sa este creaţia lui Dumnezeu.

¹⁵ În veacu-acesta, voluptuos şi bizantin. – Aici voluptuos poate rima cu generos, dar şi implică o anumită senzualitate, necesară pentru a contracara o imagine atât de pură ca cea a iubitei. Bizantin are două valori: răsăritean, adică aparţinând unei lumi fabuloase, exotice, misterioase, bogate, o lume a parfumurilor rafinate, şi a unei orgii a imaginarului, dar şi plasează povestea de dragoste într-un ev mediu, plin de iubiri absolute.