CORNEL PAIU: Care credeţi că sunt formele negative, neconstructive ale spiritului de competiţie?

LUCIAN STROCHI: Dacă o competiţie e corectă, spiritul de competiţie nu ar trebui să aibă forme negative. Din păcate, nu întotdeauna sunt folosite mijloace corecte, a se vedea dopajul, intimidarea adversarului, agresivitatea publicului. Pe planul spiritualităţii, spiritul de competiţie poate genera trufia, orgoliul nemăsurat, îngâmfarea, dispreţul faţă de învins, blamul. Pe plan social, lucrurile pot sta şi mai rău: învingătorul ia totul, învinsul nimic. Dacă e vorba de gladiatori, învinsul poate primi chiar moartea, fiind la cheremul „mulţimii”  …

CORNEL PAIU: Care credeţi că sunt principalele „victime” ale spiritului de competiţie?

LUCIAN STROCHI: Învinşii cel mai adesea, uneori şi învingătorii. Dacă aceştia deranjează „ordinea prestabilită”.

CORNEL PAIU: Dar mediul vulnerabil, preferat, care ar fi? Are spiritul de competiţie un mediu „ideal” în care face victime?

LUCIAN STROCHI: Orice spaţiu de concurs: ringul, arena, pista, sala. Dar aceasta e numai vârful aisbergului…Sau jungla, oraşul, orice aşezare umană…