CORNEL PAIU: Între efectele negative ale spiritului de competiţie, pot fi incluse: extremismul egocentric, fanatismul narcisist, ostracizarea, nepromovarea şi minimalizarea unor valori reale, acapararea aproape prin forţă, dar mai ales, prin jocuri de culise şi influenţe neloiale, frauduloase, prin fapte de corupţie, a unor poziţii importante în societate?

LUCIAN STROCHI: La care se adaugă cele amintite deja.

CORNEL PAIU: Spiritul de competiţie negativ nu încalcă oare minima morală şi etică profesională, dar mai întâi, n-o încalcă pe cea, pur şi simplu, umană? Nu îmbracă, în definitiv, haina nedreptăţii şi a imposturii?

LUCIAN STROCHI: Desigur, ca orice lucru negativ. Dar nu sunt deocamdată soluţii radicale, ideale, totale, definitive. Omul e om şi nu tot ce e omenesc are valoare pozitivă. Tupeistul obraznicul, „şmecherul”, „isteţul”, „descurcăreţul”, „cinicul”, „hoţul”, „tâlharul” vor câştiga adesea.

CORNEL PAIU: Am insistat pe această temă a spirtului de competiţie rău înţeles, lărgindu-i voluntar spectrul, poate din dorinţa de a denunţa eu însumi greaţa pe care mi le provoacă impostura, aroganţa, lichelismul, oportunismul, slugărnicia şi toate cele(lalte) înrudite cu acestea. Se pare că am şi eu veninul meu de vărsat… Cum, îl aveţi şi dvs. pe al dvs…. E un venin, care ţâşneşte nu din fiere ori ficat, ci din amară inimă/ amare inimi…

LUCIAN STROCHI: Bineînţeles că nu sunt de acord cu toate aceste lucruri, dar încerc să nu le dau importanţa pe care ele ar vrea să o primească. Revolta mea sau a ta este firească, legitimă umană, dar, sper să nu te dezamăgesc, eu nu am găsit întotdeauna soluţii viabile şi durabile. Ignorarea, dezavuarea discretă ard mai tare decât cearta, adesea…