Gândul întors¹, privirile străine,²
Dar poate că iubirea iarăşi vine,
Mai aprigă, vie, sfâşietoare,
Aşa cum după nor s-arată soare.³
Ploaie de vară e iubirea noastră,⁴
Capricioasă, cum e orice vreme,⁵
Mai rară ca o inimă în steme,⁶
Mai rară, pură, ca o roză-albastră.⁷

Directă, ca privirea sau săgeata,⁸
Dramatică precum masca, smochinul,⁹
Zâmbeşte chiar dacă-i ghiceşti şi chinul,¹⁰
Carte din care-a dispărut erata.¹¹
Mi-ai dăruit inelul cu rubine,¹²
Iar eu iubirea: mă topesc în tine.¹³
Carte din care-a dispărut erata…

Lucian Strochi

ANCADA UNEI IUBIRI CAPRICIOASE 20

Gândul întors¹, – ancada începe cu o îndoială, mimată sau reală..

privirile străine,² – privirile străine pot fi ale unei iubite supărate. Îndrăgostitul poate crede însă că supărarea este una trecătoare.

Dar poate că iubirea iarăşi vine, – iubitul pare a fi optimist, convins că iubirea poate reveni: iarăşi vine.

Mai aprigă, vie, sfâşietoare, – după o ceartă (de îndrăgostiţi!), iubirea este mai puternică

Aşa cum după nor s-arată soare.³ – soarele care apare după ploaie, după nor e mai puternic, poate şi din cauza contrastului

Ploaie de vară e iubirea noastră,⁴ – vers liniştitor, aparent banal: cel „vinovat” speră ca supărarea să treacă repede.

Capricioasă, cum e orice vreme,⁵ – iubirea e plină de capricii; înţelegem că cei doi îndrăgostiţi se află la începutul unei poveşti de dragoste, când părţile nu se cunosc încă bine, când iubirea e încă o „luptă”.

Mai rară ca o inimă în steme,⁶ – e vorba, evident, de faptul că iubirea este un sentiment rar, deosebit, care se iveşte poate doar o dată în viaţă.

Mai rară, pură, ca o roză-albastră.⁷ – se continuă definirea iubirii, vorbindu-se atât de puritatea  sentimentului, cât şi de unicitatea iubirii, chiar de imposibilitatea ei, văzută de un ochi străin: trandafir albastru  nu există!

Directă, ca privirea sau săgeata,⁸   – al treilea catren conţine numai definiţii ale iubirii. Prima dintre ele stabileşte faptul că iubirea trebuie mărturisită; ea refuză ocolişuri şi derapări, este directă, chiar dacă uneori ea pare prea intransigentă sau exclusivistă. Între privire şi săgeată este o strânsă legătură, folosindu-se chiar expresia: l-a săgetat cu privirea.

Dramatică precum masca, smochinul,⁹ – masca poate fi tragică sau comică. Masca iubirii poate fi dramatică, adică poate fi expresia unor sentimente contradictorii. Smochinul are o tulpină contorsionată, asemenea măslinului. A fost preferat smochinul întrucât el creşte dramatic, sălbatic pe terenuri stâncoase, sau pe ruinele unor ziduri de cetate. Smochinul e dramatic şi pentru că fructele au culori diferite: neagră, roşie, galbenă, mov, verde şi maro. Adică acuză o criză de identitate, care, desigur, e dramatică. Smochinul e dramatic şi pentru că a fost martorul unor evenimente dramatice: hrănirea (alăptarea) lui Romulus  şi  a lui Remus de către lupoaică; în cartea Genezei, după căderea în păcat, Adam şi Eva îşi acoperă goliciunea cu frunze de smochin;  Budda a atins iluminarea sub copacul Bodhi, de fapt un bătrân smochin sfânt.

Zâmbeşte chiar dacă-i ghiceşti şi chinul,¹⁰– deşi adesea izvorând din durere, iubirea are puterea de a zâmbi. De fapt, zâmbetul este cea mai enigmatică expresie a sentimentelor umane.

Carte din care-a dispărut erata.¹¹ – acum e clar, ca în atâtea alte ocazii, iubirea triumfă. Pe de altă parte, iubirea este sfântă, cum este o carte sfântă. Iar o carte sfântă nu poate conţine erori: nici erori de tipar, nici erori umane.

Mi-ai dăruit inelul cu rubine,¹² – distihul ambiguizează discursul. Nu mai ştim acum cui aparţine acest discurs. Eram tentaţi să credem că e al iubitului.   De obicei darul, şi  mai ales inelul, e oferit de iubit iubitei şi nu invers. Pe de altă parte, rubinul este în general un corindon de culoare roşie, de unde şi numele (rubinus = cel roşu) şi e o piatră a iubirii, prin urmare poate fi oferit de oricare dintre parteneri celuilalt. Dar rubinul poate fi şi de culoare verde şi atunci se numeşte safir. Dacă este un asemenea rubin, atunci putem ghici şi monograma de pe inel: „Z” de la Zamfir sau Zamfira, nume care provin de la safir.

Iar eu iubirea: mă topesc în tine.¹³ – după ton, discursul pare a fi totuşi al iubitei. De fapt e vorba de tonul iubirii. Adică iubiţii vorbesc aceeaşi limbă, a iubirii, iar tonul e comun.

Carte din care-a dispărut erata… Monostihul  evidenţiază atât o iubire ca în cărţi, exemplară,  o iubire sfântă, dintr-un anotimp  al iubirii: poate biblic, poate de ev mediu, poate contemporan.