CORNEL PAIU: Tot preotul vă-ntreabă: Ce reprezintă pentru dvs. Învierea Domnului? Cum vă pregătiţi dvs. pentru această sublimă întâlnire cu Hristos Înviat? Cu ce sentimente parcurgeţi perioada pre – şi post-mergătoare a Sfintelor Paşti?

LUCIAN STROCHI: Învierea Domnului e un miracol perpetuu. Este încă o şansă oferită oamenilor. Deşi sincer să fiu, în copilărie avem o dilemă eretică, scuzabilă prin vârsta mea fragedă: „Cum să reînvie cel fără de moarte?” Iisus mi se părea că este un zeu. Şi zeii nu mor niciodată. A doua problemă e legată de Noaptea Învierii. Mulţi au transformat această revelaţie, această minune într-un spectacol banal. Ca la un concert rock, ca la un meci, unde suntem împreună şi atât… Am văzut tineri ascultând slujba şi mâncând seminţe de „răsărită”. Alţi tineri ciupeau fetele. Şi nici ele nu se arătau prea indignate. Pentru mine Învierea Domnului e un moment de răscruce: am fost aşa până acum, trebuie să fim altfel de acum încolo. Dincolo de concreteţea parabolei, Sfintele Paşti trebuie să fie într-adevăr o trecere, o ardere, o purificare. Ca şi cum am fi păsări Phoenix care ardem la lumina unei luminări. Nu ţin post, n-am ţinut niciodată, dar încerc să greşesc cât mai puţin în această perioadă. Încerc o autopurificare a sufletului meu. Mă simt mai uşor şi, fie-mi iertată aprecierea, mai bun în această perioadă. Dar la această curăţire a spiritului sunt ajutaţi şi de ceilalţi oameni care simt ca şi mine nevoia de purificare. Recunosc că sunt unii care fac pentru această purificare mult mai mult decât mine…