CORNEL PAIU: Firesc, vă-ntreb, chiar acum, căci sunt convins că aţi citit Sfânta Scriptură, nu o dată, ci cred că de mai multe ori, ce carte din cuprinsul ei va plăcut cel mai mult, ce pasaj v-a tulburat nemijlocit şi cât de mult v-a influenţat Sfânta Scriptură propria creaţie? Vă-ntreb în cunoştinţă de cauză, ca unul care ştie că unul dintre volumele dvs. de proză scurtă se intitulează, nici mai mult, nici mai puţin, decât „Insula lui Iisus”!

LUCIAN STROCHI: Sfânta Scriptură, Biblia e într-adevăr Cartea cărţilor. Ea nu poate fi citită, pătrunsă, înţeleasă decât unitar. Când eram copil, un preot bătrân mi-a explicat că Biblia nu trebuie citită pe sărită, că paginile ei

seamănă cu cele ale unei verze. Cu cât înlături o foaie, cu atât e mai proaspătă, mai fragedă, mai dulce, următoarea. Nu cred că a greşit prea mult preotul atunci. Pe parcursul vieţii am avut desigur anumite cărţi preferate, fiecare vârstă regăsindu-se în anumite cărţi ale Bibliei. Acum pot spune că cel mai dragi cărţi îmi sunt: din Vechiul Testament: Geneza, Exodul, Leviticul, Deuteronomul, Iov, Psalmii, Proverbele, Ecleziastul, Cântarea cântărilor, Plângerile lui Ieremia, Ezechiel, Iona; din Noul Testament –Evanghelia după Matei: Magii la Ierusalim, Irod, Omorârea pruncilor, Ispitirea lui Iisus Hristos; –Evanghelia după Marcu: Tămăduirea unui lepros, Alegerea celor doisprezece apostoli, Învierea lui Iisus; –Evanghelia după Luca: Vestirea naşterii lui Iisus Hristos, Cântarea Mariei, Pilda judecătorului nedrept, Pilda vameşului şi a fariseului; –Evanghelia după Ioan: Întruparea cuvântului, Nunta din Cana, Înmulţirea pâinilor, Iisus umblă pe mare; Apocalipsa lui Ioan (toate cele 22 de capitole).