CORNEL PAIU: Ne propunem, pentru anul viitor, dezbaterea publică a setului de Fericiri prezentate de Hristos, în „Predica de pe munte” (Matei, capitolul 5, versetele 1-16). Fericirile au fost supranumite Decalogul Noului Testament. Acestora s-ar cuveni să le adăugăm alte câteva fericiri, rostite ocazional, precum aceasta: „Fericiţi cei ce    n-au văzut şi au crezut!” (Ioan, capitolul 20, versetul 29). Cu referire la acestea, mi-aş dori să aud părerea dvs. Oare creatorii nu se încadrează, într-un anumit sens, şi acestei fericiri din urmă? Nu sunt ei nişte vizionari şi nişte credincioşi desăvârşiţi? Nu-şi văd ei opera înainte de a o vedea şi nu cred ei în ceea ce întreprind, în adevărul lor, cu fericire de copil, cu fericire şi bucurie de apostol încurajat şi întărit în credinţă, după paralizantă frică şi, chiar, aprigă, devastatoare deznădejde?

LUCIAN STROCHI: Din păcate pentru mine, întrebarea ta a dat şi răspunsul, aşa încât nu pot adăuga decât un semn de exclamare în locul celui de întrebare.