Cornel PAIU în dialog cu Lucian STROCHI – 18 aprilie 2016 (23)

dialog-17-iunie-dimineataCORNEL PAIU: Mai rămân în perimetrul lui Eu, preotul…, timp, de încă o întrebare multiplă: ce credeţi dvs. despre dezbaterea publică iscată de textul melodiei „Despre smerenie”, al trupei „Taxi”? „Dumnezeu preferă lemnul şi spaţiile mici”? Oare, Dumnezeu care este pretutindeni, poate prefera numai un anumit spaţiu? Dumnezeu care a creat lumea, nu se revelează oare pretutindeni, nu-i prezent în tot locul? De aceea, eu cred, că Dumnezeu NU „preferă” pentru că e pretutindeni! Dumnezeu NU se „ascunde” pentru că Dumnezeu Se revelează continuu. Dumnezeu se descoperă negreşit celor care-L caută cu smerenie şi smerită credinţă. Dumnezeu se descoperă celor care se fac vrednici, celor care sunt vrednici. Dumnezeu nu poate fi limitat în aşa zisele Lui preferinţe, pentru că Dumnezeu NU are preferinţe. Singura Lui preferinţă, dacă ar fi să acceptăm numai o clipă sintagma aceasta improprie atributelor dumnezeirii, este preferinţa de a fi pretutindeni, de a fi omniprezent în lucrarea Sa în lume, în pronia Sa faţă de toată creaţia Sa, dar, mai ales, în purtarea de grijă pe care o are faţă de sublima Sa creaţie – Omul.

LUCIAN STROCHI: Mărturisesc că nu am ascultat acea muzică şi nici nu cunosc textul melodiei „Despre smerenie…” Prin urmare mi-e greu să mă pronunţ categoric, decisiv. Totuşi, atent la unele dezbateri ulterioare despre „problemă”, îmi permit să am un punct de vedere. Eu cred că religia este atemporală şi aspaţială. Prin urmare, te poţi întâlni cu religia şi într-o catedrală gotică, şi într-un templu, o sinagogă, o biserică ortodoxă, o peşteră, un schit, un mitoc şi în faţa unui copac, a unui munte, a unui făpturi a Domnului. Credinţa e în tine. Bisericile din lemn din Maramureş sunt monumente istorice, dar şi lăcaşuri de credinţă. Pe de altă parte, nu înţeleg de ce deranjează pe unii o Catedrală a Neamului? Dacă cineva e deranjat de „vastitate”, de „hău” atunci ar trebui să fie deranjat şi de catedralele Occidentului. Sau cei deranjaţi de masivitatea Catedralei Neamului au alte gânduri şi alte simţiri? O Catedrală a neamului poate avea mai multe funcţii: de uniune naţională, de reprezentare, de demnitate. Casa poporului a fost hulită, s-a cerut chiar demolarea ei. Astăzi, dincolo de faptul că este funcţională, este şi obiectivul cel mai căutat din Bucureşti. O spun în cunoştinţă de cauză. Străinii vor să vadă cea mai mare clădire civilă din lume (Pentagonul e altceva).