CORNEL PAIU: Ce au şi nu au în comun termenii „imaginaţie” şi „critică”? Alipite ar da, nu-i aşa, „imaginaţie critică”…

LUCIAN STROCHI: Imaginaţia estre o capacitate a omului de a proiecta imagini, îndeosebi artistice, scheme de gândire, e vorba de un „havuz”. Dimpotrivă, critica este tot o schemă de gândire, dar ea acţionează imploziv, centripet, nu centrifug, repoziţionând, redresând, recorectând… E într-un fel haosul care se cosmicizează, care capătă legi. Imaginaţia critică înseamnă ca ultimă expresie o imaginaţie lucidă. E diferenţa între un vis şi povestirea lui, valorificarea lui literară.