Intrebari interviu Lucian Strochi – 9 mai 2016 (4)

dialog-04-iulie-dimineataSedus subiectiv, proustian, de forţa „Nu”-urilor rostit mai sus, cu multe reverberaţii din trecutul istoric şi literar, vă propun să faceţi o scurtă anamneză a acestui sublim „NU”, uneori benefic, alteori distructiv.

LUCIAN STROCHI: NU mi se pare un cuvânt într-adevăr indoeuropean, N găsindu-se în multe limbi: niet în rusă, nem în maghiară, nu în română, non în franceză… nein în germană, no în spaniolă,  non, no în italiană, no, not în engleză..  Dacă ne referim la literatura română, cred că cel mai cunoscut „Nu” este pamfletul-eseu cu acelaşi nume al lui Eugen Ionescu. La fel de celebru ca acel Jlacuse! al lui Emil Zola. Nu uit nici nuurile melancolice ale lui Eminescu din Mai am un singur dor şi cutremurătoarele versuri din Odă (în metrul antic): Nu credeam să învăţ a muri vreodată