Despre morţi, să vorbeşti numai de bine.¹
Despre vii, să păstrezi o grea tăcere.²
Despre eroi să vorbeşti, de morminte.³
Despre îngeri, să privim lung, visători.⁴
Cu respect să vorbeşti despre călători.⁵
Să vorbeşti alb, cu şi fără cuvinte.⁶
Despre dragoste, milă şi durere,
Despre raze, desprinse din lumine.⁷

Să te închini noaptea⁸: nopţile-s pline
De visuri, de gânduri, de mistere.⁹
Noaptea să luăm, deci, cu toţii aminte,
Despre învinşi şi despre învingători. ¹⁰
Să te închini, o dată, de două ori.¹¹
Icoane vrăjite, să ai în minte.¹²
Să iubeşti, să mori, dacă ţi se cere.¹³
Dar să credem azi în cele divine. ¹⁴

Lucian Strochi

LUCANSA  CELUI PIOS 46

 

Despre morţi, să vorbeşti numai de bine.¹– Această lucansă este dedicată credinţei. Credinţa este o atitudine, dar şi un cod moral, alcătuind datini,  obiceiuri, alcătuind ceea ce îndeobşte se înţelege prin tradiţie. Acest cod de legi morale presupune între altele şi iertarea. Moartea e cea care şterge orice, prin urmare despre morţi ar trebui să se vorbească numai de bine, trecându-se peste păcate, peste micimile sufleteşti, peste unele fapte neconforme cu morala creştină acelui decedat

Despre vii, să păstrezi o grea tăcere.² – Aceeaşi atitudine se cuvine şi viilor. Prin urmare vii trebuie să beneficieze de un tratament egal, de aceeaşi toleranţă sau intransigenţă.

Despre eroi  să vorbeşti, de morminte.³ – Eroii sunt o categorie intermediară între morţi şi vii. Eroii sunt în general morţi fizic, dar nemuritori, vii prin faptele lor eroice.

Despre îngeri, să privim lung, visători.⁴ –A vorbi despre îngeri presupune câteva decodări: îngerii sunt expresia binelui, sunt produse ale imaginarului (creştin), ei ne apără, asigură naveta pământ-cer. A doua parte a versului se referă la necesitatea reflecţiei, a gândirii, a capacităţii de a visa, visul devenind un principiu activ.

Cu respect să vorbeşti despre călători.⁵ – Călătorii sunt cuceritori, cutezători şi  adesea eroi. De obicei ei sunt iniţiaţi, pentru că o călătorie este un factor iniţiatic de prim rang.

Să vorbeşti alb, cu şi fără cuvinte.⁶ – O pledoarie împotriva exaltărilor, a retorismelor de tot felul, dar şi necesitatea de a folosi toate cele trei tipuri de limbaje: verbal, gestual şi paraverbal.

Despre dragoste, milă şi durere,  – Dragostea rămâne cel mai înălţător sentiment uman. Mila poate fi acceptată doar dacă e vorba de mila creştină; altfel e un sentiment negativ, întrucât presupune subordonări,iar durerea poate fi rezolvată şi prin dialog, acesta având adesea un rol terapeutic.

Despre raze desprinse din lumine.⁷  – Lumina este o realitate fizică duală corpuscul şi undă. Dar lumina este şi o realitate metafizică, divină. Razele sunt expresia alotropică a luminii. A alege razele din lumină este o operaţie subtilă.

Să te închini noaptea⁸: – Noaptea ne izolează de foarte mulţi factori perturbatori. Prin urmare credinţa se manifestă mai uşor noaptea sau pe întuneric.

nopţile-s pline 

De visuri, de gânduri, de mistere.⁹   – Noaptea cuprinde atât realitatea, cât şi irealitatea, luciditatea şi visul, gândurile sunt mai clare, iar misterele sunt absolute. Importanţa nopţii a fost observată şi valorificată de către romantici.

Noaptea să luăm, deci, cu toţii aminte, 

Despre învinşi şi despre învingători. ¹⁰ – Noaptea permite o mai dreaptă judecată, neconvenţională, nealterată. Noaptea e un sfetnic bun-se spune. Noaptea permite şi o analiză lucidă a faptelor de peste zi, stabilindu-se mai clar cine sunt învinşii şi cine învingătorii.

Să te închini, o dată, de două ori.¹¹  gestul închinării nu este unic, singular, ci unul repetitiv. Repetiţia întăreşte gestul şi  cuvântul.

Icoane vrăjite, să ai în minte.¹²  icoane vrăjite pare un oximoron. Dacă ne referim la icoanele făcătoare de minuni, oximoronul dispare. În plus se poate înţelege prin icoană şi imagine.

Să iubeşti, să mori, dacă ţi se cere.¹³  credinţa este absolută. Poţi cere şi oferi orice unui credincios. Ascultarea trebuie să fie absolută.

Dar să credem azi în cele divine. ¹⁴  Astăzi, asistăm la o desacralizare a religiei, din ea păstrându-se doar ritualurile. Credinţa trebuie „să răstoarne şi munţii” şi – vorba poetului – „să zugrăvească icoanele în biserici”.

Credinţa este primul vârf al triunghiului credinţă – iubire – speranţă. Există şi sinonimia credinţă egal adevăr, dar să remarcăm că în lucansă verbele sunt la conjunctiv prezent, mod ce arată o acţiune posibilă, realizabilă. Sunt nu mai puţin de 13 verbe la conjunctiv, faţă de doar 2 la indicativ prezent.

Lucansa celui pios este o lucansă dublă perfectă având următoarele rime:

  bine – lumine  ^–  pline – divine 

  tăcere – durere  –  mistere   –  cere   

  morminte – cuvinte  – aminte  – minte  

  visători  – călători – învingători – ori