Cornel PAIU în dialog cu Lucian STROCHI– 2 iunie 2016 (1)
CORNEL PAIU: Din nou despre „cuvinte”… Nu credeţi că unele sunt nu doar periculoase, ci extrem de periculoase? Aş dori, în acest sens, să dezvoltaţi această temă. A cuvintelor nocive, toxice, vulgare, otrăvitoare… care, poate ar trebui să fie interzise… Primele zece astfel de cuvinte care ar fi, după propria dvs. ierarhizare?
LUCIAN STROCHI: Cuvintele sunt legate de obiecte, sunt duhul lor, imaterialitatea lor, numele lor. Prin urmare, cuvintele sunt egale între ele, periculoase sau liliale, la fel ca obiectele. În adolescenţă credeam că unele cuvinte sunt poetice, altele nu. Un cuvânt precum „vatră” mi se părea mult mai poetic decât să spunem „sobă”. Acum nu mai sunt convins de acest lucru. Contează sintagmele, conotativele, mai puţin cuvintele. Aceeaşi problemă o avem cu fantasticul. Credem că „oglinda” sau „tabloul” sunt obiecte fantastice, altele, precum „covorul”, nu. În realitate importantă e adjectivarea fantastică. Covorul zburător a devenit un obiect fantastic. Nu, nu cred că unele cuvinte pot fi periculoase. Toate cuvintele s-au ivit din necesitatea comunicării, a identificării, a învingerii spaţiului şi timpului. Cuvântul „otravă” nu e mai toxic decât cuvântul „zahăr”. Cuvintele nu pot fi vulgare; cel mult sunt vulgare persoanele care le folosesc. Înjurătura poate folosi cuvinte sacre. Cine, lovindu-se peste deget, nu (şi-)a spus: „Cristoşi şi Dumnezei”? Nici crucea nu e iertată, legată fiind şi de altă fiinţa sacră, mama: „Crucea Mătii”! Mai mult decât cuvintele, mă deranjează ipocrizia unora. Creangă era sincer cu cuvintele atunci când scria Poveştile corosive… Cum să interzici cuvintele? Ele sunt metarealităţi, sunt peste noi. Noi, oamenii încărcăm cuvintele cu valori negative. Multe cuvinte sunt legate de sex. Cuvintele populare care denumesc organul sexual masculin sau feminin sunt cunoscute de toată lumea. Le găsim şi în Atlasul lingvistic român. Singura problemă ar fi legată de vârsta când auzim şi folosim aceste cuvinte. Copilul este atras de ele, tocmai pentru că sunt interzise. Tentaţia fructului oprit… Cuvintele sunt vii, intră şi ies din limbă, se nasc şi mor, mor de moarte naturală. Cine mai foloseşte astăzi cuvântul sâneaţă? Sau capuchehaie? Sau iarovizare? Există desigur şi cuvinte cu valoare morală negativă. Dar ele definesc tocmai lucruri de care ar trebui să ne ferim. Nu ierarhizez cuvintele. Ele rămân egale, libere, înlănţuite în ceea ce numim limbaje.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.