Eram cu tine-n cumpăna amiezii,¹
La marginea unei părelnice păduri²
Şi ascultam chemarea de cicade,³
Iubirii îi plăteau plăcut tribut.⁴
Eram doar un molatic atribut,⁵
Din care se-nfruptau, avid, balade,⁶
Cântate de absenţii trubaduri⁷
Ce  adăstau în umbra deasă a cirezii.⁸

Dar ei îl invocau apoi stângaci pe-Apollo⁹
Îi lăudau talentul, chipul şi conturul,¹⁰
Linguşitorii îi puneau hlamidă,¹¹
Iar sclavii îi purtau, tăcuţi, stindarde.¹²
Cu chipu-i, alţii îi purtau cocarde,¹³
Erau zeloşi, cu râvnă de omidă,¹⁴
Se clătina de scârbă şi azurul.¹⁵
Noi ni-l doream atunci pe Marco Polo.¹⁶

Lucian Strochi

 

LUCANSĂ de dragoste întreruptă de trubadurii ce-l lăudau pe Apollo  116

Eram cu tine-n cumpăna amiezii,¹ această lucansă este frântă: în prima parte (primele două catrene este vorba de o iubire bucolică, idilică. În următoarele catrene se discută despre frumuseţe şi urâţenie, despre nevoia de iniţiere prin călătorie. Timpul este ironic prezentat. Cumpănă amiezii se opune romanticului miez de noapte.

La marginea unei părelnice păduri²  peisajul propus este vag, abia conturat, aşa încât ne putem întreba dacă el este real sau doar imaginat.

Şi ascultam chemarea de cicade,³ –linişte obţinută prin evidenţierea sunetului. Cântecul greierului arată o natură participativă la o poveste de dragoste.

Iubirii îi plăteau plăcut tribut.⁴  – vers frumos care evidenţiază valenţele dragostei, ideea de dăruire.

Eram doar un molatic atribut,⁵– povestea de iubire continuă cei doi devenind iubiţi substantiv, dar şi atribut.

Din care se-nfruptau, avid, balade,⁶ –orice poveste de dragoste poate fi nucleul unei balade sau a altui cântec trubaduresc

Cântate de absenţii trubaduri⁷ –vers ambiguu: nu ştim dacă trubadurii sunt absenţi, adică interpretează fără vlagă un cântec, sau dacă ei apar doar în imaginaţia iubiţilor.

Ce  adăstau în umbra deasă a cirezii.⁸ –ambiguitatea persistă: umbra cirezii pot fi norii sau chiar o cireadă aflată în mişcare, odată cu o trupă de trubaduri.

Dar ei îl invocau apoi stângaci pe-Apollo⁹ – cântecul trubadurilor este fad, convenţional, invocând principalele atribute ale lui Apollo, în primul rând frumuseţea acestuia. De fapt, Apollo este unul dintre cei mai importanţi zei, având multiple funcţii şi valenţe: era zeul zilei, aal luminii, protector al poeziei şi al muzicii, conducătorul corului muzelor. Era fiul lui Zeus şi al lui Leto. Arcaş iscusit, ucide la Delphi şarpele Python. Înfiinţează la Delphi propriul său oracol, instaurând totodată şi jocurile pitice. Era tatăl lui Asclepios, cel care iniţiat în tainele medicinii de centaurul Chiron , a început să-i învie pe morţi, fiind ucis din această cauză de Zeus. Apollo i-a ucis pe ciclopii care făuriseră fulgerul lui Zeus cu care acesta îl ucisese pe Asclepios. Apollo a iubit şi a fost iubit de numeroase nimfe şi muritoare, printre care Daphne, Cirene,  Marpessa, Cassandra, precum şi tineri ca Hyacinthus şi Cyparisus. Cânta minunat din liră. Apollo era considerat la început o divinitate temută, întrucât răspândea molimi. Era vindecător şi priceput în arta lecturii. Avea darul profeţiei. Era înconjurat de muze pe muntele Parnassus.

Îi lăudau talentul, chipul şi conturul,¹⁰–talentul de muzician în primul rând. Chipul lui Apollo a luat frumuseţea legendară de la forma perfectă a capului de cal. Conturul adică frumuseţea sa fizică cu totul neobişnuită.

Linguşitorii îi puneau hlamidă,¹¹–hlamida era un semn al regalităţii. Apollo era de fapt regele muzelor.

Iar sclavii îi purtau, tăcuţi, stindarde.¹² –am văzut că la început Apollo era şi un zeu al războiului şi a răzbunării.

Cu chipu-i, alţii îi purtau cocarde,¹³–Apollo era atât de popular încât chipul lui era regăsit pe medalii şi pe cocarde.

Erau zeloşi, cu râvnă de omidă,¹⁴–Închinându-se unui zeu atât de controversat, trubadurii păreau nişte sclavi zeloşi, demni de dispreţ.

Se clătina de scârbă şi azurul.¹⁵–vers conţinând o hiperbolă cu valoare negativă.

Noi ni-l doream atunci pe Marco Polo.¹⁶ – Spre deosebire de Apollo, Marco Polo este mult mai uman. El reprezintă călătoria,  iniţierea şi aventura. Din această cauză, Marco Polo îi este preferat lui Apollo, mult mai rece, ca orice zeu, distant şi periculos.

Lucansa este dublă, având rimele:

  amiezii – cirezii

  păduri  –  trubaduri

  cicade  ^–  balade

  tribut  –  atribut

  Apollo – Polo

  conturul   – azurul

  hlamidă  – omidă

  stindarde –  cocarde