CORNEL PAIU: Locuinţă, locuire… Existenţă, existare… – mă duc şi mai departe cu sensul… fiinţare, devenire… În acest sens, v-aş întreba cum definiţi dvs. fiinţarea şi devenirea? Pe şi cu ce criterii? Preferaţi să/ şi alegeţi dominant, unul singur sau mai multe?

LUCIAN STROCHI: Fiinţarea e legată de existenţă şi de fiinţă, de verbul a fi, a exista. E un verb important, legat inexorabil de viu. A deveni  este singurul verb copulativ absolut. Conştient sau nu, ai pomenit de cele două verbe esenţiale, care ne asigură diacronia şi sincronia. Devenirea asigură schimbarea, fiinţarea asigură ritmul. Nu am criterii dominante sau nu. Pur şi simplu constat existenţa lor. Orice criteriu al aplica, nu modifică esenţa lucrurilor.