VIII
am fost şi eu de câteva ori în intimitatea morţii
încercam să ţin ochii deschişi ca o ultimă dovadă
a faptului că mai aparţin acestei lumi
nu mai vedeam aşa cum nu vede
un prunc imediat după naştere
acolo unde trebuia să fie becul
sau o sursă oarecare de lumină
vedeam peşti sidefii fosforescenţi
peşti din marea barieră de corali
peşti albaştri peşti galbeni peşti roşii
peşti de argint sau de aur
peşti de adâncime
sepii caracatiţe calmari monştri respectabili
mă întorceam spre gâtlejul uşii pe acolo trebuia
să gâlgâie ca dintr-o sticlă ca dintr-o pâlnie
ca dintr-un enorm gâtlej întunericul bezna
mă aflam într-o pădure arsă carbonizată
o pădure surprinsă de un foc atât de năprasnic
încât nici frunzele nu mai avuseseră timp să se răsucească
să cadă din copaci iarba era neagră ca o păşune a iadului
iar copacii şuierau după lumină
totul era de un negru orbitor
uitasem să plâng învăţasem să mor
şi atunci a venit medicul de gardă iar asistenta mi-a făcut
ultima injecţie
a fost o lecţie
o amintire a morţii atât de puternică
încât şi acum când închid ochii
mi se pare că trec clandestin clar destin
hotarul dintre viaţă şi vis
dintre moarte şi-abis
îmi mai amintesc
ca prin iască
de o experienţă livrescă
cloar carwel m-a impresionat până la coşmar
cu tabloul cimitirul
îl văd şi acum un cimitir cu mormintele deschise
parcă ar veni primăvara când se deschid
mormintele să respire
un cimitir cu mormintele deschise
cu morţii stând în picioare drepţi şi cuminţi
bunici şi copii şi părinţi
alături de pietrele lor tombale
iar în spate o tânără pădure
doar atât şi mi s-a făcut frică
un tablou metafizic la o adică
ce uşor ne amintim de moarte
poate pentru că moartea e ciclică precum memoria
pentru că memoria e ciclică precum amintirea