CORNEL PAIU:Există o ierarhizare, un drum, grav sau nu, sublim sau nu, dramatic sau nu, mai simplu, mai direct al esenţializării?

LUCIAN STROCHI: Esenţializarea este un proces etern, care nu poate fi ierarhizat, direcţionat, aplaudat sau hulit. Neputând cuprinde totul, neputând reţine totul, omul  (se) esenţializează. Monoteismul este o esenţializare a politeismului. Astăzi romanele depăşesc rar două sute de pagini. Pictura nu mai are dimensiuni uriaşe, teatrul a devenit mai scurt, o reprezentaţie nu mai ţine o zi întreagă, nu se mai scriu simfonii, ci doar cântece de 3-4 minute. Trăim mai rapid, vedem mai mult, simţim mai mult şi atunci trebuie să esenţializăm. Procesul e întâlnit pretutindeni, de la transport la arta culinară, de la sport la călătorie. Nu există legi sau reţete, ci doar observaţia lucidă a unor tendinţe. Pe un alt plan, esenţializarea a fost o caracteristică a fiecărei epoci culturale sau istorice.